Subiectul migrației medicilor români este intens dezbătut, în
prezent, în media. Despre câți medici sunt în România am mai scris în „Viața
medicală“, dar pentru că subiectul este de multe ori discutat fără a face uz de
date statistice, vă voi prezenta câteva aspecte referitoare la numărul de
studenți la medicină (inclusiv stomatologie) care pot termina facultățile de
medicină și deveni medici în România.
Conform site-urilor oficiale ale facultăților, precum și datelor
din media care se refereau la numărul de locuri de la facultățile de medicină
respective, locurile pot fi bugetate, cu taxă în lei, cu taxă în euro/dolari,
în limbile română, maghiară, engleză și franceză.
Peste 6.000 de studenți intră la cele paisprezece facultăți de
medicină din România în fiecare an (v. tabel). Am considerat că toți cei
care intră la facultățile de medicină generală și stomatologie vor deveni
absolvenți ale acelor facultăți. Mici diferențe pot exista în minus, dar și în
plus.
Mulți dintre studenții admiși la facultățile de medicină din
România sunt cetățeni străni, care reprezintă și 25% din absolvenți. Ei urmează
cursurile facultăților cu taxă. Unii pleacă în țările din care au provenit, dar
alții, mai ales arabi, thailandezi și filipinezi încearcă să rămână în țara
noastră.
Integrând datele obținute pentru România cu datele
internaționale (obținute de pe site-ul „Health on a glance“ 2015), rezultă că
numărul de studenți care sunt admiși și probabil absolvă facultățile de
medicină din România raportat la numărul de locuitori este cel mai mare din
lume (v. grafic).
Chiar dacă absolvenții
străini părăsesc România, peste 4.500 de absolvenți români rămân în țară pentru
a-și disputa cele 3.000–3.900 de locuri la rezidențiat. Dacă aceste posturi de
rezidențiat există, putem presupune că autoritățile consideră că aceasta este
cifra care poate fi absorbită în sistemul de îngrijiri de sănătate din România.
Interesant este că participarea la rezidențiat în ultimii ani a fost mult mai
mare decât numărul estimat de absolvenți: 5.400 în 2012, 5.600 în 2014, 5.770
în 2015.
Aceste date sugerează că
un număr mare de absolvenți medici nu pleacă din țară: nici cei 2.800–3.900
care iau rezidențiatul și nici diferența până la media de 5.500 care participă
la rezidențiat (adăugându-i pe cei 1.200–1.800 care au rămas din anii
anteriori). Ei așteaptă să devină specialiști, dar după cinci până la șapte ani
de așteptare, nu mai sunt chiar așa de tineri. De altfel, dr. Ioana Mocanu
sugera într-un articol din „Viața medicală“ (nr. 6/2016) că medicii care pleacă
au peste 35 de ani.
În concluzie, pentru că România are un așa de mare număr de
absolvenți la medicină, nu cred că trebuie să ne facem probleme în legătură cu
numărul de medici din România. Problema nu este a numărului de medici, ci a
repartiției lor în teritoriu și pe specialități. Ca exemplu voi lua chiar
specialitatea mea: endocrinologia. În „Viața medicală“ (nr. 14/2014), prof.
Constantin Dumitrache afirma că există 600 de endocrinologi în țară. În România
există și 933 de diabetologi. În SUA, în 2012, existau 6.512 endocrinologi
(care sunt și diabetologi). Aceste cifre indică existența a circa trei medici
la 100.000 de locuitori în România și circa doi medici la 100.000 de locuitori
în SUA. Dacă adăugăm și endocrinologii care se ocupă de diabet (boală
endocrină), atunci în România ar fi circa 7,66 medici la 100.000 de locuitori.
