Newsflash
OPINII

Pionieri ai reumatologiei românești

Pionieri ai reumatologiei românești
    La 20 decembrie a.c. se împlinește un an de la dispariția celui care a fost dr. Ion Stroescu, reumatolog cunoscut, care a participat în mod esențial la înființarea Centrului Metodologic de Reumatologie (CMR) și – prin activitatea sa la patul bolnavului sau în ambulatoriu, cercetările clinice, lucrările publicate și comunicările susținute la reuniuni științifice, precum și printr-o serie de inovații brevetate – a contribuit la dezvoltarea specialității românești de reumatologie, ramură desprinsă cândva din trunchiul viguros al medicinii interne*. În cadrul rememberului de față, vom adăuga rânduri închinate și profesorului dr. I. Stoia, inițiatorul Centrului, la patru decenii de la decesul acestuia (1976), consemnând, în final, date de istorie a unității – numită, după evenimentele din Decembrie ʼ89, Centrul de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia”. Cei doi, în fruntea unui colectiv medical de elită, i-au conferit acestei unități medicale monoprofilate un deosebit prestigiu.
     Ion Stroescu s-a născut la 10 februarie 1926 la Câmpulung-Muscel, ca fiu al avocatului Stroescu, al cărui prenume l-a căpătat, și al Achilinei Stroescu. Ar fi împlinit așadar 90 de ani. A absolvit Facultatea de Medicină din București, urcând, prin concursuri, treptele profesionale: medic specialist reumatolog (1959), apoi medic primar (1963). A funcționat, mai întâi – timp de șase ani – în rețeaua de balneologie a Ministerului Sănătății (director al Sanatoriului Govora) și, în cele din urmă, la Centrul metodologic de reumatologie, până la pensionare (24 de ani).
     A urmat stagii de specializare postuniversitară în reumatologie, balneofizioterapie și recuperare medicală la Paris (1969) și Varșovia (1977), beneficiind de burse acordate de Organizația mondială a sănătății. A fost autor al monografiei „Recuperarea funcțională în practica reumatologică” (1979), elaborată în colaborare cu dr. Mihai Negoescu, dr. Marieta Stoicescu, Ghizela Drafta, și apoi „Semiologie și diagnostic în reumatologie” – împreună cu profesorii Victor Ciobanu și I. Urseanu (1991). Sub redacția prof. dr. Radu Păun, a semnat capitole în „Tratatul de medicină internă” (1999), toate aceste cărți apărând la Editura Medicală. Această importantă operă editorială (două volume) are în colectivele de autori corifei ai medicinii interne, reumatologiei și imunologiei: H. D. Boloșiu, V. Ciobanu, M. Coculescu, Mioara Banciu, Rodica Chiriac, Cătălin Codreanu, Ruxandra Ionescu, Delia Mut-Popescu, E. Popescu, Denisa Predețeanu, Marieta Stoicescu, L. Stroescu, Șt. Șuțeanu (coordonatorul celui de-al doilea volum), Doina Dincă ș.a.
     Dr. I. Stroescu s-a ocupat, în primul volum, de semiologia reumatologică și, în al doilea, de reumatismele degenerative. Comunicările și articolele sale din revistele de specialitate, semnate ca singur autor sau în colaborare, însumează trei sute de apariții, unele fiind citate inclusiv în publicații  străine. A obținut brevete de inventator și certificate de inovator, fiind distins cu „Medalia de aur” la Salonul internațional de inventică de la Caen (Franța, 1973). A îndeplinit funcția de secretar general al Societății Române de Reumatologie (1959–1990) și pe aceea de vicepreședinte, în cursul anului 1990.
     În îndelungata sa activitate a contribuit nemijlocit la reorganizarea sanatoriilor balneare, unități mult rămase în urmă la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, la modernizarea metodologiei de tratament balneofizical în afecțiunile reumatismale. Ministerul Sănătății i-a recunoscut acest merit, propunându-1 pentru a fi decorat, astfel că în 1954 primește „Medalia muncii”. Totodată a fost solicitat în centrala ministerului ca inspector cu sarcini de îndrumare pentru rețeaua națională de reumatologie, inclusiv pentru litoralul românesc al Mării Negre.
     Dr. I. Stroescu a avut ideea – și, împreună cu doi colegi, a pus-o în aplicare – de a elabora o suită de zece volume „Stațiunile balneoclimaterice din RSR” – o catagrafiere completă a stațiunilor de interes republican și local de până atunci, cu date privind baza materială și posibilitățile de tratament, dar și o analiză de perspectivă pentru următorii 20 de ani. Alături de dr. I. Stoia, a contri­buit la înființarea Secției clinice de cercetări reumatologice a Institutului de Fizioterapie (1957) de la Spitalul Brâncovenesc. Ca urmare a deciziei Ministerului Sănătății, tandemul I. Stoia – I. Stroescu și alți patru specialiști de frunte ai domeniului sunt transferați de la Spitalul Brâncovenesc la „Spitalul de șantiere”, devenit ulterior Centrul Metodologic de Reumatologie. A fost numit director adjunct al instituției nou create, contribuind, din această funcție, la rezolvarea dificultăților de început: dotare, formarea personalului, elaborarea unor metodologii moderne de diagnostic și tratament etc. Împreună cu dr. I. Stoia redactează un „Plan de dezvoltare a reumatologiei, pentru perioada 1960–1975”, precum și lucrări privind „Profilaxia și tratamentul bolilor reumatismale”, „Reumatismul în mediul industrial” (1961), „Problematica recuperării funcționale a reumaticilor cu deficiențe motorii” (1965), „Prognoza ocrotirii sănătății în domeniul reumatologiei” ș.a. Împreună cu colegi specializați în chirurgia reumatismului (ex. dr. Mihai Negoescu), a abordat domeniul podologiei reumatologice, aducând – prin cele 35 de lucrări în domeniu –, contribuții originale, apreciate pozitiv pe plan național și internațional.
     Doctorul I. Stroescu și-a dedicat întreaga viață profesiei, fiind apreciat de colaboratori și  de numeroșii săi pacienți. A fost stimat de colegii săi de peste hotare, fiind ales membru de onoare al societăților italiană (1977) și franceză (1981) de reumatologie, al celei franceze de podologie și, între 1973 și 1975, secretar general adjunct al Ligii europene contra reumatismului.
     O personalitate remarcabilă a fost dr. Ion Stoia, care a condus Centrul metodologic de reumatologie, preocupat, îndeosebi, de latura științifică a activității. S-a născut la 7 ianuarie 1899. La terminarea Primului Război Mondial (1918) s-a înscris la Facultatea de Medicină din Iași, absolvind însă la București (1925), studii încheiate cu magna cum laude.
     În perioada 1921–1924 și apoi 1924–1927, a fost intern și extern al Spitalului Brâncovenesc. La începutul carierei, a fost un timp preparator la Catedra de anatomie a profesorului Fr. Rainer, apoi s-a pregătit în domeniul anatomopatologiei, publicând împreună cu dr. V. Dimitriu, studii apărute la Ed. Masson (Paris). A continuat prin a fi medic secundar până în 1932. A obținut titlul de docent în 1931 și a devenit profesor agregat în 1932. S-a format ca internist la școala prof. dr. A. Teohari, rămânând atașat acestei specialități: 22 de ani ca șef de secție la Spitalul Cantacuzino. În perioada 1954–1960, a fost șef de secție la Institutul de Balneologie și Fizioterapie, pentru ca la sfârșitul anului 1960 să fie numit director la CMR (1962–1969), spital pe care, împreună cu dr. I. Stroescu, l-a înființat. A fost apoi director adjunct științific (între 1969 și 1973), iar până la sfârșitul vieții (martie, 1976), șef de secție clinică. Aici, a desfășurat o activitate prodigioasă, îndeosebi didactică, având posibilitatea să-și manifeste pe deplin această vocație. Colaboratorii săi își amintesc de îndrumările permanente oferite cu generozitate colegilor angrenați în asistența curentă, dar și în cercetare.
     Dr. I. Stoia a promovat concepții noi privind clasificarea bolilor reumatismale, într-o perioadă când școli mai vechi din Europa se mențineau în cadre interpretative vechi; a introdus metode de terapie noi (sinoviorteze chimice și izotopice); a înființat un serviciu pentru chirurgia reumatismului, un compartiment de terapie ocupațională; a abordat probleme de imunologie a bolilor reumatismale; a stimulat activitatea novatoare pentru metode de investigație și de tratament. Dr. I. Stoia a perseverat pentru însușirea concepției de recuperare funcțională a bolnavilor reumatici și, împreună cu colectivul său, s-a ocupat atât prin dotare, cât și prin cercetări să dezvolte ideea de recuperare funcțională a bolnavului, iar aceasta, într-o proporție cât mai mare**.
     Această dublă comemorare ne oferă ocazia de a trece în revistă câteva date din istoria semicentenară a CMR (astăzi Centrul Clinic de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia”. La momentul înființării, centrul avea în sfera sa de activitate: asistența medicală de specialitate atât pentru bolnavii spitalizați, cât și pentru pacienții din ambulatoriu; îndrumarea metodologică de reumatologie în județe și de recuperare funcțională a deficienților motori reumatici – în stațiunile balneare cu un astfel de profil (Mangalia, Pucioasa, Herculane, Govora, Călimănești, Amara); inițierea și dezvoltarea cercetării științifice, sub egida Academiei de Științe Medicale.
     În perioada anilor ’60, conducerea CMR era asigurată de un colectiv compus din 14 membri; munca științifică se afla în coordonarea unui consiliu științific, responsabilitatea pentru întreaga activitate revenind Ministerului Sănătății – Direcției de Igienă și Medicină Preventivă, iar pentru unele probleme, și Direcției de Asistență Medicală.
     Pentru îngrijirea bolnavilor, cu reumatism inflamatoriu și colagenoză, spitalizați, unitatea dispunea de 168 de paturi, iar pentru cazurile de reumatism degenerativ și discopatie – de 68 de paturi. Erau funcționale încă de la început: două laboratoare clinice (chimie și imunologie); trei cabinete de electroterapie și două de hidroterapie; o sală de gimnastică medicală, una de kinetoterapie și reeducare funcțională; un laborator de explorare funcțională a piciorului și mersului; un cabinet pentru electromiografie, un altul, de electrocardiografie și un serviciu de radiologie pentru radiodiagnostic și radioterapie.
     Ambulatoriul CMR dispunea de două cabinete cu program zilnic continuu (orele 8,00–19,00) prin intermediul cărora puteau fi asigurate servicii de radiologie – precizări de diagnostic în cazurile-problemă – și se efectuau tratamente specifice, fizioterapie, gimnastică medicală.
     De la început, CMR a avut ca obiectiv important diagnosticul precoce al bolilor reumatismale: depistarea formelor incipiente clinic și imunologie în poliartrita reumatoidă; descoperirea în stadiul preartrozic a artropatiilor și diagnosticul formelor inițiale ale tulburărilor piciorului și mersului. De asemenea, în cadrul cercetării științifice, s-a urmărit cunoașterea și inventarierea factorilor de mediu profesional cu risc în apariția și agravarea artrozelor, coxartrozelor și sindromului lombosciatic, precum și a factorilor de mediu și familial – cazul poliartritei reumatoide și al spondilozei anchilozante. În paralel, s-au prevăzut cercetări pentru descoperirea de noi metode de diagnostic în bolile reumatismale, reumatismul poliarticular acut la adolescenți și tineri (debutul la aceste vârste sau al recidivelor pe grupuri în diverse medii de muncă). Prin Institutul de Control al Medicamentului se experimentau, pe măsură ce erau create, noile medicamente antireumatismale.
     Îndrumarea profesională urma să se realizeze prin: deplasarea periodică în teritoriu a specialiștilor Centrului; elaborarea și difuzarea unor scrisori metodologice (cuprinzând și noile rezultate ale cercetării științifice); organizarea întâlnirilor periodice de lucru ale medicilor interniști cu profil de reumatologie și de balneofizioterapie din întreaga țară și efectuarea unor stagii de perfecționare de una-două luni la sediul CMR. Institute de reumatologie precum cele din Praga, Moscova, Slovacia, Sofia, Erfurt etc. au trimis medici pentru a se pregăti sub îndrumarea doctorului I. Stoia la București. Personalități europene ale reumatologiei au vizitat acest centru, studiindu-i organizarea și metodele de tratament, precum: S. De Seze, F. Delbarre, P. Ravault, J. Villaumey (Franța); E. Bywaters (Anglia), V. Nasonova, A. Ievleva, P. Jasinovski (URSS); J. Boni (Elveția); A. Josenhans (Germania); E. Rudd (SUA).
     Centrul Clinic de Boli Reumatismale „Dr. I. Stoia” (manager, conf. dr. Cătălin Codreanu; director medical, dr. Corina Delia Mogoșan) se dorește a fi și astăzi o unitate de avangardă în medicina națională. Informațiile existente arată o echipă managerială care și-a stabilit ca obiectiv fundamental al strategiei sale creșterea permanentă a calității actului medical și diversificarea serviciilor oferite populației, în contextul utilizării eficiente a resurselor umane și materiale ale spitalului. În viitor se preconizează modernizarea, existând un proiect de supraetajare și reamenajare a spitalului. În prezent, la Centrul Clinic de Boli Reumatismale „Dr. I. Stoia” se desfășoară, sub îndrumarea managerului său, învățământ de reumatologie pentru studenți. Este o prelungire peste timp a activității de învățământ postuniversitar (prof. dr. Remus Nestor și dr. Ion Sima), care oferea medicilor reumatologi posibilitatea să parcurgă ulterior, prin desăvârșirea cunoștințelor profesionale ale acestora, treptele ierarhice în asistența medicală și în învățământ.

 

 

* La momentul înființării CMR, în multe țări europene reumatologia nu era încă de sine stătătoare: aparținea medicinii interne (de ex. Bulgaria, URSS) sau balneologiei (Cehoslovacia) ori ortopediei (Germania) ș.a.m.d.
** Dr. I. Stoia a promovat cu perseverență conceptul holistic de îngrijire a bolnavilor reumatici spitalizați, începând cu diagnosticul precoce, îngrijiri de specialitate – inclusiv chirurgia reumatismului (pentru care în CMR exista un compartiment anume), recuperarea funcțională – prin toate mijloacele, mai vechi (dar eficace) sau mai noi, terapia ocupațională etc., introduse de specialiștii Centrului în baza informațiilor dobândite la reuniuni științifice ori din publicațiile de specialitate.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe