Un dialog nevinovat, la care am asistat
întâmplător într-una din farmaciile sucevene, m-a îndemnat să scriu
aceste rânduri despre deloc banala penicilină. O gospodină de prin satele noastre îi cerea farmacistei nişte pelicinină. Farmacista îi cere reţeta pe care solicitanta nu o avea şi, la întrebarea „de ce îţi trebuie penicilină?“, ţăranca răspunde senin: „nu prea am poftă de mâncare, maică“…
De la dr. Silvestru Strugariu, născut în urmă cu peste 100 de ani, aveam între amintirile de preţ cartea „Anul terapeutic 1945–1946 cu un studiu amplu despre penicillina“. Autori: dr. Maur Neuman şi dr. M. R. David.
Din interes istoric, voi rezuma prefaţa: „Izolarea noastră ştiinţifică de cercurile medicale străine, în care ne-am aflat în mod silit în ultimii ani din cauza războiului, ne-a ţinut departe de marile progrese diagnostice şi terapeutice apărute în acest interval de timp. De aceea, ni s-a părut util să înfăţişăm înaintea medicului practician tot ceea ce ni s-a părut esenţial din materialul publicaţiilor şi periodicelor americane, ruse, engleze, franceze, elveţiene etc. Am dat o dezvoltare specială capitolului asupra Penicillinei, corespunzător importanţei sale clinice“. Urmează, cum era şi firesc, o imagine reprezentându-l pe sir Alexander Fleming (1881–1955), profesor de Bacteriologie la Universitatea din Londra, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1945.
Alte mari descoperiri au precedat apariţia penicilinei. Chimioterapia antiinfecţioasă iniţiată de Paul Erlich (1854–1915), laureat Nobel în 1908, care descoperea salvarsanul ca treponemicid (antisifilitic) în 1909, dezvoltată prin descoperirea sulfamidelor de către Gerhard Domagk (1895–1964), premiat Nobel în 1939, cu acţiune antiinfecţioasă mai ales în afecţiunile cocice, şi-a atins punctul culminant prin descoperirea antibioticelor de genul penicilinei, al cărei istoric cuprinde trei faze distincte: • descoperirea fundamentală a lui Fleming, în 1929 • cercetările lui Florey (1938–1945): izolarea penicilinei într-o formă purificată, standardizarea ei, experimentarea clinică şi dozarea ei, căile şi modul de eliminare din organism • producerea ei pe scară largă, industrială în SUA.(...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
