În
luna august a acestui an, s-a stins din viață unul dintre cei mai renumiți
profesori ai școlii de stomatologie din țara noastră, prof. dr. doc. Pătru
Firu. Profesorul Firu rămâne pentru stomatologii
din țara noastră, fondatorul stomatologiei infantile și creatorul specialității
de ortodonție și ortopedie dento-facială, în modernizarea și dezvoltarea cărora
s-a implicat cu dăruire până la finalul vieții sale.
Pentru mulți dintre noi, profesorul Pătru
Firu a fost profesorul nostru, ca un model ce s-a impus prin
seriozitate, muncă și generozitate, cel care ne-a îndrumat pașii profesionali,
profesorul care a schimbat viața multora dintre noi, ne-a ajutat în devenirea
noastră ca medici și oameni. Și asta pentru că principalul său dar a fost
dragostea pentru cunoaștere și oameni, dragoste ce ne-a fost transmisă cu har,
dăruire și suflet și pe care se cuvine s-o dăm și noi mai departe în profesia
noastră, pentru păstrarea prestigiului profesional și a valorilor adevărate.
Ne-a învățat să ne folosim mintea în modul cel mai onest cu putință, să învățăm
din greșeli pentru a nu avea eșecuri, să muncim în profesie dar și pentru
profesie. Am mai învățat de la profesorul nostru că în viață valoarea nu o dau
banii, ci munca adevărată și cinstită, demnitatea și respectul.
Dincolo de cariera universitară, prof. dr.
Pătru Firu a oferit o mare lecție și lumii științifice. Prin opțiunea către
cercetare științifică fundamentală, el a decantat ceea ce este esențial de ceea
ce este marginal. A susținut cercetarea științifică românească, sprijinind
membrii comunității academice pentru a se emancipa în lumea științifică
medicală. De numele lui se leagă, până la identificare, cursurile de vară de
stomatologie infantilă, adevărate
școli de viață profesională. Organizate și
desfășurate timp de peste 18 ani, în diferite zone ale țării, aceste cursuri,
de înaltă ținută științifică, s-au constituit și în reale oportunități de
cunoaștere a problemelor stomatologice din țară, dar și de interrelaționare
umană.
Lumea științifică românească a pierdut unul
dintre poate ultimii enciclopediști, ce a citit și tezaurizat informații din
toate domeniile și care, într-o lume dominată de supraspecializări, a putut
vorbi/scrie argumentat despre medicină, antropologie, civilizații, artă etc. De
asemenea, prin dispariția lui, s-a pierdut o voce distinctă a lumii
stomatologice românești și europene, un coborâtor din Francisc Rainer, s-a
pierdut istoria unei curiozități ce a parcurs cu profunzime multe domenii de
cunoaștere.
Cu o activitate foarte bine conturată și
cât se poate de autentică, profesorul Firu poate fi caracterizat ca o
personalitate distinctă, cu puterea de muncă, perseverența și tenacitatea unui
cadru didactic de soi, care își cunoaște și respectă atribuțiile și
responsabilitățile, consecvent cu sine, dar și cu profesia de-a lungul întregii
vieți, felul de a fi, firesc și deloc sofisticat sau complicat. A dat dovadă de
luciditate însoțită de foarte multă înțelegere și condescendență, disciplină și
respect pentru toți (studenți sau colaboratori) și, nu în ultimul rând,
eleganță (vestimentară, comportamentală, verbală). A fost un om al școlii și al
științei, aflat în slujba educației, dar și o conștiință a timpului său,
sensibil la schimbări și înnoiri cu o prospețime a spiritului și o vitalitate
de invidiat.
Prof. dr. Pătru Firu s-a născut la
Călimănești, Vâlcea, în 1919. După finalizarea studiilor liceale la Colegiul
Național „Carol I“ din Craiova (1938), s-a înscris la Facultatea de Medicină pe
care a absolvit-o în 1944, obținând și teza de doctorat cu tema: Artera
vertebrală, ramura directă din crosa aortă (varianta arterială).
În anii studenției a fost admis ca
preparator benevol, prin concurs, la Catedra de anatomie și embriologie umană,
condusă de profesorul Francisc Rainer. Ulterior a susținut concurs de asistent
universitar la aceeași catedră (condusă de prof. Gr. T. Popa), unde și-a
desfășurat activitatea până în 1949, când a fost transferat ca asistent
universitar la Clinica de chirurgie maxilo-facială, condusă de conf. dr.
Valerian Popescu.
Între 1944 și 1947 a fost intern, intrat
prin concurs, la Clinica de chirurgie maxilo-facială „Prof. dr. Dan
Theodorescu“, pentru ca în anii 1945–1946 să întrerupă stagiul de intern pentru
a participa pe frontul de apus ca locotenent-medic și comandant la echipa
volantă chirurgicală nr. 12, aparținând armatei a patra. În perioada 1947–1949,
a urmat cursurile Institutului de Stomatologie din București, condus de prof.
dr. Dan Teodorescu, unde a obținut titlul de medic specialist stomatolog.
În anul 1959 a fost promovat conferențiar
universitar provizoriu, la catedra de stomatologie a Facultății de Medicină și
a Facultății de Pediatrie, iar zece ani mai târziu a devenit profesor titular prin concurs și șef al
Catedrei de stomatologie infantilă, ce cuprindea cele trei secții de
specialitate, respectiv, pedodonție, ortodonție și chirurgie ortognatică.
În anii 1960–1961 a urmat cursuri de
stomatologie infantilă la Institutul de stomatologie din Paris (Hôpital de la
Salpêtrière), unde a obținut diploma de „professeur assistant a titre
etranger“, după susţinerea memoriului „Dysfonction de lʼarticulation
temporo-maxillaire“. La întoarcerea în țară, în 1961 a pus bazele primei
clinici de stomatologie infantilă (la București), formând cadrele didactice în
acest domeniu din Iași, Cluj, Timișoara și Tg. Mureș. Pentru a susține,
dezvolta și moderniza stomatologia infantilă a efectuat, între 1964 și 1967,
vizite de studii și cursuri la clinicile de ortodonție din Düsseldorf (prof. dr. Dietmar Fischer) și
la Bonn (prof. dr. G. Korkhaus). De asemenea, între 1967 și 1997 a participat
la congrese și conferințe sau cursuri internaționale în 40 de orașe din Europa,
Orientul apropiat și SUA, unde a susținut cursuri sau rapoarte în domeniul
chirurgiei ortognatice în plină dezvoltare; în același timp a prezentat cursuri
de antropologie medicală dentară (dento-cranio-maxilo-facială).
În ceea ce privește activitatea
științifică, între 1940 și 1950, Pătru Firu a lucrat ca preparator și asistent
universitar la piese de disecție, dintre care preparate cu artera vertebrală,
fascia vasto-aductorie, structura osoasă și studiul trabeculelor osoase
funcționale la craniu. Pentru încă zece ani, până în 1960, a fost referent și
cercetător științific principal la Institutul de Antroplogie „Fr. Rainer“, unde
a studiat: dezvoltarea filogenetică și ontogenetică a craniului (studiu
craniologic și radiologic); studiul suturilor și sinusurilor cranio-faciale, de
la nou-născut la senescență; asimetriile cranio-faciale; patologia oaselor
craniului, trunchiului și membrelor – comparativ; limitele de dezvoltare
normală a capului – studiu realizat pe 30.000 de copii și adulți în zece
anchete medico-antropologice, în urma căruia s-a introdus „somatograma“
aplicată în ortodonție, fotograma și teleroentgencefalograma.
Pe baza acestor lucrări, de anatomie și
antropologie, el a creat antropologia medicală dentară cu aplicație în
investigația anomaliilor dento-maxilare pe baza somatogramei, fotogramei și
roentgencefalogramelor. În chirurgia maxilo-facială a introdus tehnici noi în
rezecțiile de maxilar, precedate de ligatura arterei carotide externe,
extirparea parotidei, cu reper aponevroza Juvara și transplantele osoase în
defectele osoase la mutilații de război.
În chirurgia ortognatică a introdus tehnici
originale în: Prognația mandibulară (tehnica Obwegeser–Firu), Osteotomia
vertico-sagitală a ramurii orizontale a mandibulei cu disecția pachetului
alveolar inferior (tehnica originală recunoscută în străinătate ca tehnica
Firu), Osteotomia blocului incisivo-canin cu fractură și imobilizare
unimaxilară (gutiera ocluzală), Lambou de limbă cu plastia comunicărilor
buco-sinusale sau buco-nazale (tehnică originală recunoscută în străinătate).
Activitatea didactică și de cercetare se
regăsește și într-un volum uriaș de publicații, dintre care menționăm: tratate
și monografii în specialitatea ortodonție, manuale pentru studenții Facultății
de Stomatologie și ai facultăților de Medicină și Pediatrie (specialitățile de
ortodonție și pedodonție), cărți și publicații de anatomie, antropologie,
criminalistică, culegeri de probleme în stomatologia infantilă.
Titlurile științifice obținute: doctor în
medicină și chirurgie – teză de doctorat (1944), cercetător științific clasa I,
la Centrul de Cercetări antropologice „Fr. Rainer“ al Academiei Române
(1950–1960), professeur assistant a titre etranger, Paris, cu susținerea
memoriului „Dysfonction de lʼarticulation temporo maxillaire“ (1961), docent în
științe medicale (1970), director al colectivului de cercetare în stomatologie
infantilă, subordonat Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului „Prof.
dr. A. Rusescu“ – fost „Emilia Irza“ (1974–1989).
„Dintre premiile și distincțiile celui care
a fost prof. dr. doc. Pătru Firu, amintim: premiul „V. Babeș“ al Academiei
Române pentru lucrarea „Sărata-Monteoru: studiu antropologic“ împreună cu C.
Maximilian, V. Caramelea, Adina Negrea (1963); medalia de aur la Congresul
internațional de stomatologie Varșovia (1965); premiul internațional al
Asociației stomatologice internaționale (ASI) la Roma – Congresul internațional
de stomatologie (1966); marele premiu internațional GIRS-Poitiers – Franța
(1968); premiul „Claude Martin“ al Academiei naționale franceze (1970);
profesor universitar evidențiat (ordin MEI, 1982); doctor honoris causa
al Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa“ Iași (1994).
Activitatea desfășurată în societățile
științifice din țară și străinătate este reliefată de funcțiile deținute în
aceste organisme: secretar de redacție la revista „Stomatologie“, București
(1954–1959), secretar general al Societății de Stomatologie USSM (1959–1967),
membru titular al Grupului internațional de cercetare în stomatologie (GIRS),
Bruxelles – Belgia (1963–1989), vicepreședinte, secretar general al ASI Paris
și ASI Roumanie – secția română – București (1963–1989), secretar al diviziunii
stomatologice UMB (1962–1986) – secretar general al secției române UMB
(1986–1988).
Profesorul Pătru Firu și-a desfășurat
activitatea și în zona administrativă. Astfel, el a fost primul decan
stomatolog al Facultății de Stomatologiei (între anii 1957 și 1961), reales
ulterior între anii 1976 și 1984 și prorector didactic IMF București
(1961–1964). De asemenea, timp de 29 de ani a condus Clinica de Stomatologie
infantilă din cadrul Facultății de Stomatologie, iar între anii 1985 și 2004 a
fost directorul Centrului de colaborare OMS, secția București.
În ceea ce mă privește, nu voi uita
„testamentul“ profesional și moral, acela de a redobândi titlu de „doctor medic
stomatolog“, redobândind astfel demnitatea profesiei căreia profesorul
nostru i-a dedicat întreaga viață. Dumnezeu să-l odihnească în pace și
liniște!
