Newsflash
OPINII

Paradoxul românesc al obezității

de Dr. Aurel F. MARIN - feb. 3 2017
Paradoxul românesc al obezității
     De mai mulți ani, în mai toate statisticile oficiale, România stă invariabil bine măcar la un indicator: obezitatea. De fapt, dacă e să comparăm datele din țara noastră cu cele obținute din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, stăm prost sau foarte prost la mai toți indicatorii, cu excepția notabilă a obezității. Astfel, în 2008, de pildă, România raporta o prevalență a obezității de doar 7,9%, singurul stat european care se situa sub 10%, cel mai aproape de noi fiind Bulgaria, cu 11,5%. Datele cele mai recente, incluse și în raportul „Health at a glance” (elaborat de OECD și de Comisia Europeană), indică o menținere a locului fruntaș ocupat de țara noastră – până la urmă, nu-i deloc puțin lucru să fii pe primul loc în Europa, mai ales la un indicator atât de important pentru sănătate cum este obezitatea. Pentru 2014, România avea o prevalență de 9,1%, față de o medie UE de 15,4%. Imediat după noi era Italia, cu 10,5%.
     Care este secretul României? De ce avem noi, raportat la întreaga populație, mai puține persoane obeze? Ce facem atât de bine și cum ar putea fi modelul românesc să fie preluat de alte state? Răspunsurile sunt mai complicate decât s-ar părea la o primă vedere.
     Întâi, aceleași statistici care arată prevalența scăzută a obezității indică o prevalență mai mare a unui status pre-obez: 44,8% în România, față de 34,8% media UE, în 2014. Cu alte cuvinte, dacă luăm în calcul și supraponderalii, țara noastră stă mai rău decât media UE. Datele sunt foarte asemănătoare cu acelea înregistrate în 2008, când 42,4% din români erau supraponderali. În fapt, nu doar că nu stăm bine, dar stăm mai rău decât multe alte state, iar tendința noastră este de creștere semnificativă.
     Datele privind populația supraponderală și obeză încep să capete sens abia după ce sunt corelate cu alți indicatori ai stării de sănătate. Creșterea ponderală și statutul dismetabolic sunt factori de risc pentru patologii precum boala coronariană ischemică, accidentul vascular cerebral, hipertensiunea arterială, diabetul, boala cronică de rinichi, dar și pentru unele cancere precum cel hepatic, cel colorectal, cancerul de sân, de esofag, de pancreas, de rinichi și nu numai. La aceste capitole însă, România stă prost sau foarte prost. Avem printre cele mai ridicate rate ale mortalității din Europa prin boală coronariană ischemică și accidente vasculare cerebrale (ne întrece doar Bulgaria).
     Apoi, situația devine chiar mai clară odată ce ne uităm la posibilii factori care asigură protecție în fața obezității. Doar 28,8% din românii cu vârsta peste 15 ani consumau zilnic fructe, în 2014. Spre comparație, consumul zilnic de fructe era confirmat de 35,4% din bulgari, 55% din greci, 59,2% din maghiari și 74,3% din italieni, în condițiile în care media UE era, în 2014, de 56,5%. „Recordul” românesc rezistă și în ce privește consumul zilnic de legume: doar 29,6% la noi, față de 38,4% în Bulgaria, 46,3% în Ungaria, 60,7% în Italia, 62,2% în Grecia și chiar 78,5% în Belgia; media europeană a fost de 51% în 2014.
     Nu-i nimic, veți spune, obezitatea și supraponderalitatea nu sunt determinate doar de un regim alimentar sănătos, ci și de exercițiile fizice efectuate cu regularitate (chiar dacă e o discuție întreagă, la acest capitol, în privința influenței pe care exercițiul fizic nesprijinit de dietă o poate avea asupra greutății corporale). Lucrurile stau însă la fel de prost și la acest capitol. Doar 37,9% din români realizează o activitate fizică moderată (peste 150 de minute) în fiecare săptămână. Suntem tot ultimii din Europa, precedați de spanioli (47,1%), portughezi (57,1%) și bulgari (57,9%). Media UE este la 64%, dar sunt țări precum Danemarca sau Suedia, unde mai mult de trei sferturi din locuitori efectuează exerciții fizice moderate în fiecare săptămână.
     Din simpla analiză a acestor date, s-ar putea vorbi deja despre „paradoxul românesc”: avem cei mai puțini obezi din Europa, în condițiile în care mâncăm cele mai puține fructe și legume și facem cel mai puțin efort fizic. Iar absența obezității nu pare să ne scutească de efectele ei nefaste pentru sănătate. Chiar și mortalitatea reală atribuibilă obezității este vizibil mai mare decât cea estimată pe baza indicatorilor statistici (determinanții sănătății).
     Mai aproape de adevăr par să fie rezultatele înregistrate din studiul MACELI (2015), realizat de Comisia Europeană, cercetare care situa România undeva mai spre jumătatea clasamentului, chiar dacă datele privind prevalența mai mică a obezității și prevalența mai mare a supraponderalității se mențin, până la un punct.
     Un lucru este însă cert: România are o problemă cu obezitatea și cu pre-obezitatea, problemă care este însă complet obturată de statisticile care compară simplu prevalența obezității. Chiar dacă admitem că datele privind obezitatea sunt acurate până la virgulă (deși contrariul este mult mai probabil), este de presupus că pre-obezitatea, dieta săracă în fructe și legume și sedentarismul creează un complex de condiții care favorizează apariția patologiei, în special cardiovasculare, neurovasculare și oncologice.
     Paradoxul românesc este însă altul. Lipsesc cu desăvârșire programele de medicină preventivă, nu se încearcă în niciun fel promovarea unui mod de viață sănătos, iar educația pentru sănătate lipsește cu desăvârșire din școli. Au proliferat însă covrigăriile, patiseriile și restaurantele fast-food. Ideea vehiculată mai demult, de a suprataxa așa-numita junk food, și-ar găsi o explicație rațională în România. La fel cum ar fi nevoie de politici inteligente, care să ne facă să murim mai târziu și să trăim mai sănătos. Să gândim proiecte pentru combaterea obezității, pentru care există finanțare europeană. Și să nu mai dormim pe laurii celei mai scăzute prevalențe a obezității din Uniunea Europeană: cifrele liniștitoare pot ascunde adevăruri grave.

Notă autor:

Surse: Eurostat, Health at a Glance 2016, IHME/Global Burden of Disease, Comisia Europeană, Chafea

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe