Evident, sănătatea este dorită de toată lumea și este declarată prioritate ori de câte ori se dorește câștigarea încrederii și dovedirea bunei intenţii. Dar în viaţa de zi cu zi, noi înșine nu facem dovada aprecierii sănătăţii – de prea multe ori nu avem grijă de ea. Le dorim celor dragi sănătate, dar neglijăm propria sănătate. Acest paradox este însă cu mult mai complex și omniprezent. Cel mai grav și regretabil este că uneori chiar îngrijirea medicală poate deveni un pericol.

Acum, în contextul riscului general de îmbolnăvire de COVID-19, dorim mai mult ca oricând să fim sănătoși, să-i protejăm pe cei dragi, și totuși ne ferim de vaccinare și de îngrijirea medicală în spital. Ignoranţa derivată din necunoaștere produce efecte. Oficialii ne promit siguranţă în sistemul de sănătate, dar încrederea noastră este erodată de evenimente și de evidenţe care contrazic promisiunile. Bolnavii cu dare de mână pleacă să se trateze la străini.

Problema educaţiei sanitare

Până la urmă, la baza sănătăţii noastre stă în mare măsură nivelul de educaţie sanitară, atât nivelul educaţiei cognitive, cât mai ales nivelul de educaţie comportamentală însușit. De mult timp, educaţia medicală cu caracter preventiv a populaţiei este subfinanţată și această stare de lucruri este reflectată de comportamentul oamenilor. Doar niște proiecte finanţate nu pot rezolva problema. Ne aducem aminte de momentele în care niște ajutoare primite sub forma produselor de igienă personală nu au fost dorite și nu au fost ridicate de potenţialii beneficiari. Prevenţia necesită programe bine gândite, corect desfășurate și suficientă finanţare.

În Stomatologie, prevenţia ca politică de sănătate este uitată de guvernanţii ultimelor trei decenii, indiferent de culoarea lor politică. De aceea, suntem azi ţara cu cea mai mare afectare prin boli stomatologice și avem un popor edentat. Paradoxal, în faţa acestei realităţi triste, sistemul de sănătate oferă servicii de mare complexitate și înaltă tehnologie, dar foarte greu accesibile de către cei mulţi, care au nevoie de astfel de servicii.

Spitale depășite

Serviciile medicale spitalicești sunt performante din punct de vedere tehnologic, dar spaţiile, circuitele și normele legislative sunt la polul opus. Nu se mai construiesc spitale noi de foarte mulţi ani. Ceea ce avem nu mai corespunde cerinţelor actuale. Spitalele pavilionare sunt depășite. Renovarea unui spital vechi cu modernizarea circuitelor este mai scumpă decât construirea unui spital nou. Sunt promise spitale regionale de urgenţă moderne, dar în afara promisiunilor și a unor sume mari de bani cheltuite pe studii de fezabilitate, care expiră unul după altul, obiectivele propuse nu se mai realizează.

Avem nevoie în spitale de secţii de specialitate de mare complexitate, dar nu le facem. Tragedia de la Colectiv a demonstrat incapacitatea sistemului de sănătate românesc de a trata bolnavii cu arsuri grave. Mereu apar incendii cu victime, inclusiv în spitale. Nu avem nici acum suficiente secţii pentru arși și trimitem în continuare marii arși în spitale din alte ţări. Spitalul de la Leţcani este altă dovadă a contradicţiei dintre ceea ce declarăm și ce trebuie să facem, pe de o parte, și ceea ce se întâmplă în realitate, pe de altă parte.

Politicile sanitare și efectele asupra medicilor

Oficialii din sistemul de sănătate românesc au doar convingeri, nu au niciodată îndoieli. Sunt siguri întotdeauna că ceea ce fac este bine. Rezultatele nu demonstrează însă că lucrurile merg în direcţia potrivită. Înlocuirea medicilor cu funcţionari la conducerea spitalelor nu a adus nicio îmbunătăţire în sistemul de sănătate. Nu cred că o măsură de genul obligării furnizorilor de servicii medicale să facă stocuri de materiale de curăţenie va rezolva problema siguranţei epidemiologice a pacienţilor.

Nici înmulţirea exagerată a testelor biologice de verificare și reverificare a sterilizării și funcţionării sterilizatoarelor nu va putea repara ceea ce trebuie remediat. Nici controalele severe și subiective nu pot aduce sistemul de sănătate pe o linie de plutire.

Personalul medical nu trebuie făcut răspunzător pentru greșelile de politici sanitare. Medicii trebuie lăsaţi să trateze bolnavii și bolnavii trebuie lăsaţi să ajungă la doctor. În patologia umană nu există doar COVID-19.

Aceiași medici, sisteme diferite

Sistemul privat de servicii medicale se dezvoltă și este căutat de pacienţi. Furnizorii privaţi trebuie lăsaţi să lucreze, pentru că au demonstrat că pot face lucruri bune. Nu trebuie aplicată metoda prin care dacă un sector de activitate merge bine, acesta trebuie taxat, iar dacă merge bine în continuare, trebuie și reglementat. De cele mai multe ori, în spitalele și ambulatoriile private lucrează aceiași medici. De ce în spitalele de stat lucrurile nu merg bine?

Calitatea pregătirii profesionale a medicilor în România este încă bună și „exportăm” mulţi specialiști. Medici formaţi aici prin finanţare bugetară sunt cadouri făcute unor sisteme de sănătate din lume. Salariul nu este neapărat motivul emigrării. Știm asta, dar nu facem nimic.

În învăţământul medical promovăm în prea mare măsură oamenii pe criterii de performanţă știinţifică. Calităţile profesionale medicale și cele didactice nu mai trebuie desconsiderate comparativ cu criteriile știinţifice. Contează și câţi bolnavi sunt vindecaţi, nu doar câte articole au fost publicate. Medici și personal medical de cea mai bună calitate avem, dar nu avem locuri de muncă la nivelul lor de calitate.