Newsflash
OPINII

Pacient în comă, la terapie intensivă

Pacient în comă, la terapie intensivă

Unii dintre noi au avut sau poate (sper că nu) vor avea pe cineva drag sau apropiat în comă într-o secţie de terapie intensivă. Trebuie vizitat, poate fi vizitat... ce percepe acel pacient din prezenţa noastră la patul lui?

in comăPersonal, mă confrunt cu o asemenea situaţie. Pentru a primi accesul la o vizită pe Secţia de Terapie Intensivă am depus o cerere la spital cu precizarea motivului vizitei. E vorba de o rudă apropiată care a suferit un accident vascular cerebral.

Ziua următoare am primit acordul pentru a-mi vizita ruda care, am înţeles din relatările medicului, un tânăr medic specialist, se află într-o stare foarte gravă. Din cele văzute la faţa locului și în urma discuţiei cu colegul medic, am realizat că prognosticul este unul extrem de rezervat, considerând și vârsta înaintată a celui drag. Îngrijirile medicale pe care pacientul le primea pot spune că erau bune. Mi s-a permis chiar să-l ating, să-i strâng mâna pentru a-i semnaliza prezenţa mea acolo, cu speranţa că astfel îl pot ajuta cumva. Am plecat de la spital cu sufletul oarecum împăcat și mai optimist decât venisem. Era pe mâini bune.

Omenia, empatia...

Accidentul vascular cerebral a avut loc în noaptea de duminică spre luni, prima vizită fiind posibilă abia joi ce a urmat. Vineri, la revenire, nu mi-a mai fost acceptată o nouă vizită. Sâmbătă, o nouă încercare. Tot degeaba. Persoana care mi-a răspuns la numărul de telefon al spitalului m-a rugat foarte politicos să înţeleg că fiind sfârșit de săptămână și având un număr redus de personal, vizita nu mai este posibilă. Ghinionul a fost că după duminică a urmat ziua de luni, la fel, zi de sărbătoare – Sf. Maria.

Apar, vrând-nevrând, multe întrebări la care nu ai un răspuns imediat cât de cât mulţumitor: „Percepe pacientul comatos ce se întâmplă în jur sau cu el?”, „Percepe prezenţa noastră lângă el?”, „Ce înţelege personalul secţiei din prezenţa noastră zilnică la pacient?”, „Cum este interpretată lipsa noastră zilnică la pacient? Ca un abandon din partea familiei, lipsă de interes, îl tratează cumva altfel? Îl abandonează și personalul oarecum?”.

Din viaţa de zi cu zi simţim tot mai intens că noţiunile „omenie” și „empatie” sunt din ce în ce mai puţin prezente și probabil că într-o bună zi vor fi scoase și din dicţionare, nemaiputând fi explicate copiilor. Exemple nu prea vor mai avea. Politicienii cu siguranţă nu le mai cunosc de 30 de ani.

Sentimentul de milă

Este greu de imaginat cum poate lucra personalul medical numai cu pacienţi aflaţi în comă, fără să vadă un aparţinător. Este oarecum asemănător cu prestaţia unei orchestre cu sala goală, sau un pictor a cărui expoziţie este vizitată numai de nevăzători ori un profesor predând într-o clasă goală. Pandemia a creat deja asemenea situaţii și, în realitate, suntem afectaţi și schimbaţi după acești doi ani.

Sentimentul de milă îi este adresat pacientului, personalului medical, dar și rudelor abandonate care așteaptă informaţii de la portarul și telefonista spitalului. Cum pleacă zilnic acasă acel medic și personalul medical, uitaţi în salon între pacienţii comatoși liniștiţi, intubaţi, care nu mai au nicio dorinţă, nicio nouă problemă și nici nu dau de înţeles că le mulţumesc pentru îngrijirea acordată? Cine și cum îi mai poate ajuta pe acești oameni? Mai e loc de omenie și empatie aici?

În aceste zile mi-a venit în minte relatarea unei tinere mame care, suferind un accident vascular major înainte de termenul de naștere a copilului ei, a intrat în comă. Această stare a durat zece ani. Fetiţa ei a văzut lumina zilei în urma unei cezariene.

Mama a relatat că a simţit cum copila i-a fost pusă zilnic pe piept, a ascultat muzica pe care o asculta micuţa și basmele ce îi erau povestite acesteia de alţii. A trăit cu ea toată această perioadă pe secţia de terapie intensivă.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe