Peste un milion de americani, dintre cei circa șase milioane care audiau piesa, s-au panicat. Unii dintre ei s-au speriat atât de tare încât fie au fugit din orașe, fie au căutat navele marţiene pentru a le lichida.

Istoria a reţinut această „realizare” ca fiind „cea mai mare panică indusă din greșeală din istoria omenirii”. Se consideră că, pe de-o parte, a fost o „mică greșeală de comunicare” voită (regizorul George Orson Welles a lăsat să se înţeleagă că ar fi o invazie reală, mulţi dintre americani crezând că ascultă un buletin de știri în direct), iar pe de altă parte, a fost naivitatea ascultătorilor (prea puţini s-au gândit să verifice informaţiile).

Vinovatul de serviciu

La o scară ceva mai mică, zilele trecute am trecut și noi pe lângă o „explozie nucleară” când televiziunile prezentau mesajul ministrului Sănătăţii, care îndruma pacienţii să se prezinte „cât mai repede” la medicul de familie pentru a primi reţeta pentru pastilele cu iod. Din păcate, unii dintre pacienţi chiar s-au grăbit la cabinetele de medicină de familie pentru mult dorita reţetă, de parcă explozia nucleară era iminentă. Toate acestea s-au întâmplat în ciuda ordinului emis de același ministru, care spune clar că „reţeta se va elibera începând cu prima consultaţie acordată de medicul de familie”.

Din păcate, cu această ocazie am văzut și reacţii lipsite de colegialitate din partea unor confraţi, care au criticat medicii de familie pentru că nu se grăbesc să elibereze reţeta cu iod, pentru că „doar se plâng și nu fac nimic”, uitând că și ziua unui medic de familie are tot 24 de ore. Eu cred că e ușor de înţeles că atunci când ai deja 20 de pacienţi programaţi pentru consultaţiile curente, mai ai încă două-trei urgenţe care vin la cabinet fără programare, și-ţi mai vin încă 10-20 de pacienţi care doresc să primească reţeta pentru iod „cât mai repede” (așa cum le-a spus la TV domnul ministru), ai o problemă cu timpul alocat consultaţiilor și cu eficienţa serviciului medical efectuat.

La un calcul rapid, ţinând cont că pentru o astfel de reţetă ai nevoie de minimum șapte minute (de la intrarea pacientului în cabinet, comunicarea cu pacientul – ce dorește, ce trebuie să facă etc. –, scrierea reţetei și până la ieșirea lui din cabinet) și înmulţind doar cu 10 astfel de pacienţi/zi, se observă ca programul de lucru al medicului de familie ar trebui prelungit cu minimum o oră.

Acid în loc de bază

Fără a fi maliţios, vreau să le explic acestor colegi că unul din rolurile fundamentale ale medicinei de familie este de a salva resurse și timp pentru sistemul medical, permiţând medicilor din ambulatorii și spitale să se ocupe de cazurile grave. Prin rezolvarea cazurilor ușoare și medii (medicul de familie rezolvă cel puţin trei sferturi dintre cazurile care se prezintă în cabinet) și îndrumarea corectă a pacienţilor în sistemul medical (doar la medicul de familie și în UPU pacienţii se prezintă fără o selecţie și îndrumare medicală prealabilă), medicina de familie facilitează munca medicilor din ambulatorii și spitale. Niciun sistem medical modern nu-și dorește ca medicii de familie să facă grevă, pentru că atunci cei din UPU, ambulatorii și spitale ar fi sufocaţi de pacienţi. De aceea, în Uniunea Europeană se pune bază pe medicina de familie (din păcate la noi parcă se pune „acid”!).

La final vreau să amintesc că în urmă cu vreo două luni explicam că distribuirea comprimatelor de iodură de potasiu în sine nu ar fi o activitate grea, dificilă fiind doar birocraţia generată de această activitate. Din păcate, practica actuală arată că farmaciile care au intrat în acest program au de scris multe „hârtii”/documente pentru a justifica distribuirea produsului. Și nu ar fi exclus ca această activitate birocratică să coste mai mult decât tabletele distribuite. Oare întâmplător avem, procentual, cel mai mare aparat birocratic din UE?