Săptămâna aceasta, Ministerul Sănătăţii a trecut din nou la sistemul cotidian de raportare a cazurilor de noi infecţii cu SARS-CoV-2, coronavirusul responsabil de COVID-19, după câteva luni de sistematizare săptămânală a cazurilor, foarte scăzute ca frecvenţă.

Patogenul de astăzi, cu creștere exponenţială, este un urmaș deja distant de varianta din Wuhan, „originală”, care a cauzat primul mare salt pandemic, la sfârșitul lui 2019, începutul lui 2020.

Noile variante, responsabile de această nouă creștere a incidenţei în populaţie, sunt subvariante ale Omicron, mutantul corona care a circulat în România la începutul lui 2022.

El continuă aceeași linie de contagiozitate și infecţiozitate, respectiv abilitatea de-a evita imunitatea anterior dobândită, prin boală sau vaccin. Ce e nou la BA.4 și BA.5 e aptitudinea de-a reinfecta inclusiv persoane care au luat deja contact cu „bunicul” lor, recte BA.1.

Vine o vreme când va trebui să-i spunem acestui virus și altfel decât „noul coronavirus”. Este un serotip deja identificat de aproape trei ani, ale cărui prime variante circulante au avut o mortalitate excesivă faţă de alte subtipuri și ale cărui consecinţe pe termen mediu și lung continuă să fie studiate. Omicron BA.4/5, pe de altă parte, seamănă din ce în ce mai mult cu alte virusuri care dau răceli banale, deși n-are o sezonalitate aparte.

COVID încă omoară, este clar. Sunt persoane vulnerabile la infecţie, iar asta cere politici de sănătate publică responsabile. Așteptăm, căci deja a fost anunţată, noua generaţie de vaccinuri care să fie compatibile cu variantele în circulaţie.

Și atunci de ce ne mai preocupăm? Răspunsul e simplu: rămâne îngrijorarea că, la un nivel de răspândire rapidă, virusul va continua să sufere mutaţii încât să rămână cu un pas înaintea dezvoltării de vaccinuri.

Asta, precum și realitatea că anii de pandemie au lăsat oamenii refractari la folosirea mijloacelor de prevenţie și protecţie în faţa infecţiei cu
coronavirus, ne fac să fim alerţi.

În cele din urmă, decizia de a ieși din configuraţia pandemică, respectiv formularea strategiei de sănătate publică în care COVID-19 să intre la rând lângă gripă, enterovirozele sezoniere, dar și alte boli transmisibile, ţine și de voinţa medicală, și de starea de conștiinţă a populaţiei. COVID-19 încă nu a fost absorbit în folclorul epidemiologic. Crusta normalităţii e încă fragilă. Deci, cel puţin anul acesta, vom mai număra „valuri”.

Citiți și: Uterul ca domeniu public