Candidatura la premiul Nobel necesită o
propunere oficială prealabilă: o entitate academică națională, bine definită
prin prestigiu și recunoaștere, dispune efectuarea nominalizărilor, iar
Comitetul Nobel înregistrează și efectuează propria selecție pe seama
materialelor primite din varii spații naționale. Astfel, păstrând cutuma, în
1924, Facultatea de Medicină, ce făcea atunci parte din Universitatea
București, ia inițiativa propunerii lui Thoma Ionescu pentru premiul Nobel
pentru fiziologie sau medicină.
Nominalizarea a fost înregistrată de
fundația Nobel cu nr. 30/1924, dintr-un număr de 102 propuneri trimise în acel
an. Thoma Ionescu figurează în arhiva Nobel ca fiind nominalizat în nouă
propuneri venite din partea corpului profesoral al facultății bucureștene:
Dimitrie Ionescu, Ion Bălăcescu, Amza Jianu, Ernest Juvara, Nicolae Gheorghiu,
Dimitrie Manolescu și Nicolae Paulescu. Motivation: work on the anatomy,
physiology and surgery of the neck and chest sympathicus. Chirurgul Ernest
Juvara și oftalmologul Dimitrie Manolescu apar fiecare de două ori deoarece ei
au făcut o dublă nominalizare, alături de Thoma Ionescu propunându-l și pe
Victor Babeș (1, 2).
În vreme ce Thoma Ionescu a fost propus
într-un singur an, cu doar doi ani înainte de moartea sa prematură din 1926, în
schimb, unul din savanții cu care profesorul român a avut mai tot timpul
dispute de idei pe tema rahianesteziei înalte – chirurgul german August Bier –
a fost propus în mod constant timp de 30 de ani, începând cu 1906 și până în
1936, dar fără succes. Motivația propunerilor în cazul lui August Bier nu a
fost chiar de fiecare dată aceeași, dar două contribuții ies în evidență:
introducerea anesteziei spinale (în 1898) și tratamentul hiperemiei. Interesant
este că unul din motivele pentru care savantul german nu a primit premiul
Nobel, în pofida insistentelor propuneri, este legat de promovarea de către
acesta a homeopatiei, privită cu suspiciune de fundația suedeză (3). Sigur,
este pură speculație să ne gândim că, dacă propunerea lui Thoma Ionescu ar fi
inclus și rahianestezia înaltă, atunci șansele profesorului român ar fi putut
să crească și dacă nu cumva asocierea cu Bier pentru contribuțiile celor doi la
progresul anesteziologiei ar fi fost poate mai atractivă pentru comitetul
Nobel. Și asta în pofida divergențelor științifice pe care cei doi le-au avut
pe această temă (4). Să nu uităm că, în 1906, doi savanți care au avut puncte
de vedere total discordante cu privire la natura rețelelor neuronale au fost
totuși răsplătiți în mod egal de fundația Nobel: Ramon y Cajal și Camillo
Golgi. În istoria științei, dovezile au fost însă de partea lui Cajal (1).
August Bier (1861–1949)
Și a mai existat un al treilea actor
important în istoria anesteziologiei, care putea să se alăture lui Bier și
Ionescu: francezul Theodore Tuffier (1857–1929), un chirurg versatil, căruia i
se datorează perfecționarea anesteziei spinale și care a asigurat, la începutul
secolului XX, diseminarea acestei tehnici ca o metodă sigură de anestezie în
toate sălile de operație chirurgicală. Tuffier a fost și el nominalizat pentru
Nobel, dar puțin mai târziu, în 1929, pentru contribuții la anestezia
lombosacrată, dar și pentru aportul său la crearea chirurgiei experimentale
practice (1).
Theodore Tuffier (1857–1929)
Trebuie totuși spus că puțini chirurgi au
luat de-a lungul timpului premiul Nobel și, cel puțin până în 1924, doar doi
ies în evidență. Este vorba de Emil Theodor Kocher (1841–1917) și Alexis Carrel
(1873–1944). Elvețianul Kocher a primit premiul Nobel în 1909 pentru
contribuțiile sale la patologia tiroidei: for his work on the physiology,
pathology and surgery of the thyroid gland. Nișa chirurgiei gâtului era
deci ocupată deja încă de-atunci. Iar Alexis Carrel a fost răsplătit în 1912
pentru celebra sa sutură vasculară și pentru pionieratul în transplantologie
(două contribuții diferite): in recognition of his work on vascular suture
and the transplantation of blood vessels and organs (1).
De remarcat fixația lui Thoma Ionescu
pentru chirurgia simpaticului cervical, ca și preocuparea pentru diseminarea
cercetărilor sale atât în spațiul francez, cât și în cel anglosaxon și german
(5). Ionescu a lărgit de-a lungul anilor indicația acestui tip de intervenție
de la boala Basedow în 1896, la glaucom în 1898, migrena esențială în 1900,
nevralgia facială în 1906, dar mai ales, începând cu 1916, în angina pectorală
(6). Două articole au fost publicate în germană chiar în anul morții sale,
1926, ambele centrate pe tema fiziologiei cardiace, a exerezei simpaticului
cervical și inervației cardioaortice (7, 8).
Thoma Ionescu a fost anatomist și chirurg
de școală franceză, iar istoriografia medicală franceză i-a acordat întotdeauna
locul prestigios care i se cuvine (9). Poate că o nominalizare venită din
partea unor profesori francezi ar fi crescut miza nominalizării la premiul Nobel.
Nu prea avem cum să știm dacă nu cumva Thoma Ionescu chiar s-a și gândit la
acest gen de demers. Ipoteza aceasta nu este însă lipsită de interes, căci
decernarea distincției Nobel este inclusiv o problemă de diplomație academică
și chiar geopolitică, nu doar o evaluare tehnică rece, sută la sută obiectivă,
a performanțelor anuale în medicină pe plan mondial. O propunere formulată de
specialiștii unui spațiu științific occidental, abilitat prin rezultate de
excepție, tradiție și prestigiu internațional, cu siguranță că ar fi dat o altă
greutate nominalizării lui Thoma Ionescu. Interesant este că nouă ani mai
târziu, în 1933, Ion Cantacuzino avea și el să fie propus pentru Nobel, dar nu
de români, ci de profesorii francezi de la Universitatea din Reims (1).
Emil Theodor Kocher (1841–1917)
O persoană care nominalizează o
personalitate pentru premiul Nobel este în mare măsură un „agent de vânzări“,
iar importantă este maniera în care este prezentată contribuția persoanei
respective. Cu alte cuvinte, acea contribuție trebuie să fie spectaculoasă,
capabilă, în cazul de față, să revoluționeze medicina, să o schimbe dramatic
sau să aducă în prim plan o mare descoperire. Spre exemplu, dacă un
neurochirurg de talia lui Harvey Cushing (propus de zece ori pentru premiul
Nobel) ar fi fost prezentat bombastic ca un „Cristofor Columb al hipofizei“ și
i s-ar fi subliniat inovațiile revoluționare din neurochirurgia începutului de
secol XX, poate că premiul i-ar fi fost acordat. Numai că propunerile au fost
prea formale, prea seci: „work on brain surgery“ (10). La fel, dacă Thoma Ionescu ar fi fost
nominalizat cu aplomb ca unul din părinții anesteziei spinale (al
rahianesteziei înalte, în cazul de față), ca un chirurg ingenios prin metoda
căruia s-au putut face operații pe segmentele superioare ale corpului înaintea
folosirii anestezicelor intravenoase, cu atât mai mult cu cât impetuozitatea și
tenacitatea cu care și-a promovat metoda în Occident rămân bine-cunoscute,
poate istoria ar fi fost alta (11, 12).
Alexis Carrel (1873–1944)
Un paradox tragic: Thoma Ionescu moare la
nici 66 de ani, la 28 martie 1926, în urma unei crize acute de angină
pectorală. Tehnica imaginată de el, exereza simpaticului cervical, l-ar fi
putut salva și se naște atunci întrebarea: de ce nu s-a supus manu propria unui
asemenea gen de intervenție chirurgicală? Poate profesorul își planificase
propria operație, dar timpul nu a mai avut răbdare. Oricum, nu vom ști
niciodată. Paradoxul morții sale amintește de soarta marelui Alfred
Nobel. Inventatorul dinamitei, și el suferind de angină pectorală, a rămas oripilat
atunci când doctorii i-au prescris să ia pe gură tocmai substanța pe care el a
folosit-o în inventarea explozibilului care l-a făcut celebru în toată lumea:
nitroglicerina! A refuzat ferm și a murit în 1896, în urma unui atac cerebral.
Avea numai 63 de ani.
Premiul Nobel pentru fiziologie sau
medicină a fost obținut în 1924 de olandezul Willem Einthoven (1860–1927),
pentru inventarea electrocardiografului (1, 13).
Notă autor:
Bibliografie
1. Nobelprize.org. Nobel Media AB 2016
2. Manu P, Rogozea L. Victor Babeș și Premiul Nobel din 1924. Viața Medicală. 2011 Iul 8;27(1121)
3. Hansson N. „A change in medical thinking?“ or „over-eager literary activity?“ August Bier, homeopathy and the Nobel Prize 1906-1936. [Article in German] Med Ges Gesch. 2015;33:217-46
4. Jonnesco T. Remarks on general spinal analgesia. Br Med J. 1909 Nov 13;2(2550):1396-401
5. Reviews and Notices of Books: Le sympathique cervico-thoracique by prof. Thomas Jonnesco. Br J Surg. 1924 Apr;11(44):785-6
6. Vasilescu C et al. The Thoma Ionescu – Victor Gomoiu procedure: cervicothoracic sympathectomy for angina pectoris. The first surgical attempt to treat the coronary heart disease. Chirurgia (Bucur). 2016 May-Jun;111(3):216-21
7. Jonnesco T, Ionescu D. Experimentelle und klinische Untersuchungen über den funktionellen Zustand des Herzens und der Gefäße nach Exstirpation des cervicothorakalen Sympathicusstranges. Zeitschrift für die gesamte experimentelle Medizin. 1926 Dec;48(1):516-60
8. Jonnesco T, Ionescu D. Experimentelle Untersuchungen über die afferenten kardioaortalen Bahnen und über den physiologischen Nachweis der Existenz des Depressor als isolierter Nerv beim Menschen. Zeitschrift für die gesamte experimentelle Medizin. 1926 Dec;48(1):490-515
9. de Fourmestraux J. Historie de la chirurgie française (1790–1920). Paris, Masson, 1934
10. Blakemore E. How not to win a Nobel Prize: a search through the Nobel archives shows how the history of the famous prize is filled with near misses and flukes. Smithsonian.com. 2015 Oct 5
11. Thompson GE. Challenging comments on these special Section Articles. Reg Anesth Pain Med. 1998;23(4):384-7
12. Buda O. Thomas Jonnesco – a nominne for Nobel Prize, 1924. Chirurgia (Bucur). 2016 May-Jun;111(3):222-4.
13. Jenkins D. A (not so) brief history of electrocardiography. ECGlibrary.com. 2009 May 11
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
