Am primit, pe adresa redacţiei, sub semnătura dnei dr.
Rodica Năstase, purtătorul de cuvânt al Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof.
dr. Alexandru Obregia“ Bucureşti, un apel emis şi asumat de conducerea unităţii
medicale, adresat presei generale şi opiniei publice. Deşi cititorii săptămânalului„Viaţa
medicală“ nu fac confuzii în această
privinţă, reproducem apelul primit, cu speranţa că el le va fi de ajutor colegilor
noştri din presă.
În
faţa valului actual de violenţe extreme, la care suntem martori în ultimul
timp, mass-media aduce în discuţie, din ce în ce mai des, ca posibilă cauză a
crimelor „în cascadă“, patologia psihiatrică. În atare situaţie, ne simţim
obligaţi să facem următoarele precizări:
1.
Din numărul total de persoane care săvârşesc crime, majoritatea au discernământ,
patologia psihiatrică nefiind cauza acelor atrocităţi;
2.
Nu trebuie înţeles că orice individ care a avut vreo tangenţă cu serviciile
psihiatrice este pasibil să comită o crimă. De exemplu, în cazul unui om care a
urmat un tratament psihiatric pentru un atac de panică, o fobie, o depresie
etc. şi care, la un moment dat, comite o crimă, nu înseamnă că fapta a fost săvârşitădin cauza tulburărilor respective sau
a tratamentului administrat.
Precizăm
că nu există vreun tratament psihiatric care să te facă criminal. Nu acelaşi
lucru se poate spune despre suicid, care este mai frecvent la bolnavii
psihiatrici decât în populaţia generală. Bolnavul psihiatric îşi face rău lui însuşi
mai degrabă decât celor din jur.
Homicidul nu este apanajul domeniului psihiatric.Acest
lucru nu înseamnă că mass-media nu poate să ceară părerea unui specialist
psiholog, care să creioneze profilul psihologic al criminalului respectiv. În
orice caz, nici un psihiatru nu poate pune un diagnostic bazându-se doar pe
informaţiile obţinute de la televizor sau din ziare. Stabilirea unui
diagnostic psihiatric este un proces complex, care se realizează întotdeauna
examinând pacientul şi ţinând cont de o baterie de teste şi examene laborioase,
de multe ori chiar cu colaborarea unor echipe interdisciplinare. Considerăm că
„psihiatrizarea“ cazurilor nu face decât să stigmatizeze încă o dată pacientul
psihiatric şi să-l transforme, în faţa opiniei publice, într-un potenţial
criminal.
Protestăm în faţa acestei atitudini, pe care
o considerăm nedreaptă, nereală, neştiinţifică şi contrară legislaţiei care
apără drepturile pacientului psihiatric, precum şi drepturile oricărui alt tip
de pacient sau ale oricărui individ.
