Newsflash
OPINII

„Nu îţi spun «te iubesc»”

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - mar. 12 2021
„Nu îţi spun  «te iubesc»”

Când puneţi etichete unei fete sau unei femei ori celor care au picat în capcana traficanţilor de carne vie, întrebaţi-vă dacă acele fete au contat cu adevărat pentru taţii lor.

pt richardLumea se învolburează mereu când citește despre cazurile fetelor atrase de proxeneţi și plasarea lor în reţelele complicate de trafic de carne vie. Întristarea este acoperită de un val de reproșuri aduse naivităţii sau dorinţei fetelor de a „face bani ușor”.

De la empatie la învinuire se trece într-o clipită. Apare îndată șablonul: „familie de joasă speţă”, „mame denaturate”, „educaţie precară”, „mediu rural”, „anturaj nesănătos”.

Media prezintă imagini cu tinerele, înainte de răpire, și cu traficanţii, surprinși de camere de supraveghere sau de camerele jurnaliștilor. Privitorul, scufundat în sofaua din living, i-a și pus pe victimă și pe recrutor în cutiuţele știute. Și-au activat portretele-robot: ea – drăguţă și disponibilă, el – jmecher colorat.

Dezaprobarea subtilă sau directă a taţilor

Când puneţi etichete pe o fată sau pe o femeie, mai ales care a plecat de acasă cu „asemenea creaturi”, cum le spuneţi bărbaţilor care „v-au prostit fata”, ori pe cele care s-au prăbușit în capcana traficanţilor de carne vie, întrebaţi-vă dacă acele fete au contat, cu adevărat, pentru taţii lor.

Pot da exemple de foste colege sau persoane cunoscute, distruse de privirile dezaprobatoare ale taţilor. Aceștia nu scăpau nicio zi să le spună: „Nu ești tu drăguţă, dar ești deșteptuţă”, „Noroc că ai ochi frumoși, că în rest...”, „Cu faţa asta nu ieși alături de mine”, „Mai vezi și tu cum arată o fată la vârsta ta”, „Să te faci măcar... de ziua ta frumoasă”, „Pune un pantalon pe tine, că doar nu te duci afară cu beţele astea”, „Nu te mai privi atâta în oglindă, că ești în grafic”.

Am avut o prietenă în facultate care, când afla că vine tatăl ei în vizită, la cămin, intra într-o stare nefirească. El, „mare” profesor în marele oraș portuar, considera că fiica lui nu arată niciodată pe măsura pretenţiilor sale. Se fixa în faţa dulapului cu haine și, din ochi, îi indica ţinuta cu care urma să se împodobească la însoţirea Lui prin Dulcele Târg.

Machiajul era și el cercetat. A doua zi, când ne revedeam, ea, plângând, îmi spunea că se simţea aidoma unui soldat în faţa unui superior care-l supunea unor probe ca să îi testeze ţinuta, postura și rezistenţa psihică. Când pășeau pragul ușii, tatăl dădea din cap, zâmbind mulţumit, și ea trebuia să fie mândră că a fost admisă la evaluarea specială paternă.

„Cine o să te ia așa cum ești tu?”. De câte ori nu aţi spus astfel de vorbe fiicelor adolescente? Și apoi, dragi părinţi, vă întrebaţi: „Unde o duci, păianjenule?”. O cară acolo unde mirajul unei vorbe bune o invită. Chiar dacă glasul e fals. Și ea alege plăsmuirea în locul dezaprobării subtile sau directe a tatălui.

Singurul compliment și unica apreciere au venit printr-un canal fals. Creierul ei nu a deslușit înșelăciunea din glas. Șmecherul vorbar a plasat cuvântul chiar în rană. Nu a mai văzut bine. Nu a făcut decât să întindă mâna înspre cel care s-a și transformat la loc în broscoi.

Îmi este destul de clară expresia „tată absent”, pentru că sub această absenţă am crescut. Dincolo de marele dezavantaj, al lipsei unui model și a energiei masculine în preajmă, ceva mi-a dat imboldul de a-mi asuma
riscuri. M-am și accidentat, însă mereu m-am ridicat și am luat-o din loc.

Absenţa emoţională își pune amprenta

Dar ce înseamnă o prezenţă fizică, dacă nu e dublată și de o prezenţă a vorbelor de apreciere, de comunicare a iubirii necondiţionate fiicei tale? Faptul că ai înfiat o fetiţă orfană se transformă în faptă de iubire.

Însă dacă pui propriile nerealizări în cârca ei, dacă corpul ei nu se potrivește standardelor tale, dacă ești absent emoţional și dacă puţinele vorbe pe care i le arunci seara, când revii acasă de la spital, sunt doar săgeţi otrăvite și nu cuvinte mângâietoare, mai bine o lăsai la orfelinat.

Poate se găsea cineva simplu, nu cu atât de multă școală ca tine și nici cu o casă mai înaltă decât turla bisericii, care să-i spună că o iubește pentru că există. Că este ea.

„Nu îţi spun «te iubesc», poate ai un alt drum / Vorbe mari eu nu vreau să-ţi spun (...) // Nu îţi spun «te iubesc», prea devreme-i acum, / Vorbe mari eu nu vreau să-ţi spun...”

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe