Și a mai spus domnia sa un lucru care a răsunat dogit, ceva despre cum „am trecut” prin molimă anul trecut și uite ce bine ne-am descurcat.

        După niște zeci de mii de decese, indiferent cât ai condus ori ba demersurile medicale, minima moderaţie îţi cere să te abţii de la emisii triumfaliste. Cât de bine ne-am descurcat, și când? Când, la Suceava, oamenii s-au încolonat la testare ca la taxe și impozite și-apoi ne-am uitat, miraţi, la ditai focarul spitalicesc în spitalul judeţean? Sau când a trebuit deplasată o echipă militară de management să restabilească ordinea. Ori când a luat foc secţia ATI de la Piatra Neamţ, spune raportul tehnic, de la candele aprinse într-o încăpere bogată până la refuz în oxigen. Ne-am descurcat bine când a luat foc pavilionul V de la Institutul Balș din București, sau când am evacuat în puterea nopţii bolnavii de la spitalul Foișor, tot din București?

        Avem vaccinuri. E just. Ce n-avem noi, nici pe departe, e o umbrelă de protecţie vaccinală suficientă. Și chiar dacă ar fi, arată unele studii recente, beneficiul principal e asupra mortalităţii și morbidităţii date de boală, mai puţin asupra transmiterii patogenului care, treptat, își face loc în galeria de virusuri cu circulaţie periodică.

        Restricţiile sanitare rămân parte din arsenalul de sănătate publică. Poate primitive, cu siguranţă turbulente, dar de iminentă necesitate când o situaţie epidemică riscă să escaladeze rapid, dincolo de control.

        Să nu spui niciodată „niciodată”. Altfel vine o vreme când s-ar putea să-ţi mănânci borul pălăriei. Dar asta fac politicienii dintotdeauna, cu aceeași naturaleţe astăzi spun că situaţia e verde, mâine portocalie, premisele s-au schimbat și așa mai departe. Pentru că în orice război, de fapt, prima victimă căzută la datorie e adevărul.