În calitate de
președinte al Colegiului Medicilor Dentiști București, am fost mereu pus în
situația de a răspunde jurnaliștilor la întrebări precum „Tratați pacienți
infectați cu HIV sau hepatită?“ sau, mai greu din punctul meu de vedere, să-mi
apăr colegii atunci când au fost acuzați că au contribuit la transmiterea unor
astfel de boli infecțioase în timpul tratamentului stomatologic. Nu doresc să
țin un curs privind virusurile hepatitice B sau C ori despre HIV, dar este
momentul să fac niște precizări, sper pentru ultima dată.
Fiecare medic
dentist se supune unor reguli privind sterilizarea și, mai ales, unor controale
serioase din partea direcțiilor de sănătate publică (DSP). La deschiderea
fiecărui cabinet stomatologic sunt necesare avize de la DSP, prin Biroul
epidemiologic, și de la Colegiul Medicilor Dentiști. În cadrul acestui aviz, un
accent important se pune pe circuitul de sterilizare, care trebuie să respecte
atât baremul în ceea ce privește aparatura, cât și circuitul instrumentarului
și al materialelor ce trebuie sterilizate. În fiecare cabinet există un caiet de
sterilizare în care sunt trecute ziua, ora, materialele sterilizate,
temperatura, timpul de sterilizare și cadrul medical ce asigură sterilizarea.
Acest procedeu este verificat printr-un test chimic ce se aplică pe trusele
sterilizate și pe caietul de sterilizare. De asemenea, lunar, se controlează
sterilizarea printr-un test biologic, executat într-un laborator de
specialitate. Fiecare cabinet are un contract cu o firmă care întreține
întreaga aparatură pentru ca aceasta să funcționeze în parametri normali.
Cabinetele stomatologice sunt controlate periodic de inspectori ai DSP pentru a
constata dacă sunt respectate toate normele de sterilizare și dezinfecție.
Am făcut
această amplă prezentare pentru a sublinia că posibilitatea de transmitere a
infecțiilor cu virusuri hepatitice B și C sau cu HIV este minimă în cabinetul
stomatologic. Din această cauză, nu înțelegem de ce atunci când este depistat
un pacient cu o astfel de boală infecțioasă, prima întrebare care i se pune
este dacă în ultima perioadă a fost la medicul stomatolog. Există multiple alte
mijloace de transmitere a infecțiilor, precum manichiura, pedichiura,
tatuajele, aplicarea de piercing-uri, sexul neprotejat etc., care sunt
mai puțin sau deloc controlate în ceea ce privește sterilizarea instrumentelor
cu care se lucrează.
În
realitate, prin date statistice, s-a stabilit că, în cabinetul stomatologic,
medicul este mai expus decât pacientul la contractarea unei maladii
infecțioase. Ceea ce trebuie să înțeleagă atât medicii, cât și pacienții este
că noi aplicăm de fiecare dată același protocol, deoarece studiile în domeniu
și practica curentă au arătat că, în general, pacienții nu își recunosc
afecțiunile când se realizează fișa pacientului. Și atunci, ce ne rămâne de
făcut? Să continuăm aplicarea cu strictețe, în cabinete, a normelor
igienico-sanitare și a precauțiilor universale de prevenire a transmiterii
infecțiilor.
În toate
cursurile insistăm și îi sfătuim pe colegii noștri să întocmească o fișă a
pacientului, iar, la prima vizită pe care o face pacientul în cabinet, medicul
dentist să aloce un minimum de 15 minute pentru a pune bazele unei relații de
încredere și onestitate, astfel încât atât pacientul, cât și medicul să fie
avantajați.
