Sunt de gardă. Este aproape miezul nopții. Nu mă pot retrage liniștită
în cameră. Am primit o urgență care nu a fost bine gestionată. Bărbat tânăr, 47
de ani, accident de muncă, a fost prins între două tampoane. A ajuns la spitalul
nostru în șoc hemoragic, conștient, cu un șold strivit și un hematom gigant de coapsă.
În scurt timp, piciorul i s-a învinețit tot, a făcut așa-numitul sindrom de compresiune,
prin hematom. Trebuia trimis urgent la o secție de chirurgie vasculară, la București,
fiind vorba de o leziune de vas mare. Dar... nici Capitala nu mai are suficienți
specialiști! S-a pierdut timp cu telefoanele, refuzuri, tergiversări, explicații.
Și la spitalele mari se fac gărzi la două ori trei zile, echipele sunt incomplete,
medicii sunt pe brânci.
Pacientul a plecat când era deja foarte grav, însă a ajuns viu la
destinație. A fost preluat în sala de operație. Nu cunosc deznodământul. Poate mâine.
Ce trist! Câteva zeci de minute pot face diferența între un final
sau altul, mai ales la o urgență hemoragică. Criza de medici omoară medici și scade
șansele unor pacienți. Și nimeni nu se încumetă să oprească hemoragia... de medici,
chiar când sistemul medical este ischemiat! Deja este foarte târziu și a început
să miroasă a gangrenă. Dar nu mai sunt nici chirurgi să-l amputeze!
PS: Pacientului i s-a amputat
piciorul.