La
congresul european Tobacco or Health
de la Istanbul am revăzut scala care poziţionează activităţile de control al
tabagismului în ţările Uniunii Europene. Am remarcat cum în 2013 s-au detaşat
zece ţări, care au acumulat între 53 şi 74 de puncte în această luptă şi care,
prin măsurile luate, pot să se constituie într-un exemplu pozitiv pentru ceilalţi.
Lider a fost şi a rămas Marea Britanie, urmată de Irlanda, Islanda, Norvegia,
Turcia, Franţa, Spania, Malta, Finlanda şi – surprinzător – Ucraina. România a
coborât pe poziţia 19 şi continuă să coboare, fără ca acest lucru să deranjeze
pe nimeni (dar pe absolut nimeni) din rândul autorităţilor responsabile de sănătatea
românilor. Intrăm în campanie electorală pentru europarlamentare şi ar trebui să
se pună o întrebare despre strategiile viitorilor aleşi pentru combaterea
singurului drog oficial vândut de stat. Se pare însă că nimeni nu are curajul să
o pună. Ar trebui să facem un bilanţ al acestui recul, să vedem unde greşim şi
cum putem corecta lucrurile.
Această
cădere a ţării noastre a început după 2008. În 2010 eram pe poziţia 16 şi acum
am ajuns pe 19. În publicaţia „The tobacco control scale 2013 in Europe“,
lansată de Luk Joossens şi Martin Raw, un raport al Ligii Europene Anticancer,
se scrie în dreptul ţării noastre că a fost una din cele patru ţări care au
votat împotriva Directivei europene pentru controlul produselor din tutun. De
fapt, acest eveniment a fost unul dureros, în care reacţia promptă a Societăţii
Române de Pneumologie, cu scrisori deschise adresate ministrului sănătăţii,
celui al economiei şi primului-ministru, nu a primit niciun răspuns, deşi există
obligaţia autorităţilor de a da un răspuns oficial la întrebările care frământă
nu numai grupul celor din frontul antifumat, dar şi pe cei 73% de nefumători
din populaţia României. Aceştia văd cum situaţia a scăpat de sub control şi se
depreciază de la o zi la alta în spaţiile publice şi la locurile de muncă din
cauza lipsei de reacţie a celor responsabili de controlul tabagismului în ţara
noastră.
Poate
că nu ar fi rău să ne uităm puţin la vecinii noştri. Ungaria a făcut cele mai
mari progrese: o legislaţie comprehensivă pentru spaţiile fără fumat,
pictograme, interdicţia reclamei, reducerea şi licenţierea vânzătorilor;
Bulgaria are o legislaţie nouă comprehensivă, cu toate că şi ministrul bulgar
al sănătăţii a votat la Bruxelles împotriva directivei europene; Ucraina are
o legislaţie comprehensivă asociată interdicţiei reclamei şi apariţiei pictogramelor.
De fapt, toţi vecinii au pornit de la corectarea legislaţiei. A noastră, cu
multe goluri date de vechimea ei, întâmpină în mod surprinzător, la orice
demers al nostru de a o actualiza, o opoziţie masivă din partea unor colegi
medici parlamentari, care sunt fumători şi care – premeditat sau nu – apără
interesele industriei tutunului.
Este oare acesta singurul aspect? Dacă
privim mai departe, avem două puncte (din opt) la spaţii fără fumat în locurile
publice, două puncte din două pentru transportul public (nemeritat, căci în
trenurile din România se fumează), un punct din două pentru fumatul în spaţiile
publice (educaţionale, spitale, unităţi guvernamentale), deoarece peste tot se
fumează, inclusiv în birouri, două puncte (din 20) la locurile de muncă, unde
spaţiile pentru fumat sunt aleatorii. Să nu ne mirăm că în Eurobarometrul
realizat în februarie–martie 2012 suntem pe ultimele locuri la fumatul în
baruri şi restaurante ori la locul de muncă, cu 54,33 şi, respectiv, 38 de
puncte, în condiţiile în care ţările performante au realizat: 69, 70 şi 91.
În ce priveşte interdicţia de a face reclamă,
am pierdut puncte prin permiterea reclamei la punctele de vânzare, pe ecrane,
în cadrul sponsorizărilor etc. La capitolul pictograme, am pierdut şi aici din
viteză: nu le-am mai rulat, iar suprafaţa lor este mai mică decât a celor din
alte ţări ale Uniunii Europene.
Să nu ne mirăm nici că bugetul alocat pentru
controlul tabagismului este mic; el este anunţat la 417.000 de euro, când alte ţări
alocă milioane. Aş fi curios sub ce formă se regăseşte în susţinerea luptei
împotriva fumatului, când serviciile de consiliere a fumătorilor au ajuns să nu
mai aibă medici plătiţi pentru munca realizată şi pentru expertiza suplimentară
pe care o oferă şi când medicaţia a suferit extrem de mult în ultimul an.
Mai mult, dacă privim la preţul pachetului
de ţigări, cu valoarea de 2,64 euro, constatăm că este printre cele mai ieftine
din Europa, alături de Bulgaria, Croaţia sau Ungaria. În plus, taxa pe viciu nu
se regăseşte în sponsorizarea activităţilor de control al tabagismului, aşa cum
ar trebui.
Există o serie de recomandări pe care ar
trebui să le luăm în considerare pe viitor pentru a fi „în top“: politici
comprehensive de control al tabagismului, standardizarea pachetului, cu
trecerea spre pachetul de ţigări generic, interdicţia reclamei pentru tutun la
punctele de vânzare, o legislaţie completă, ghiduri puternice de taxare,
cheltuirea a cel puţin doi euro per capita pentru controlul tabagismului,
interferarea cu industria tutunului în politica de sănătate în concordanţă cu
Articolul 5.3 al Convenţiei-cadru pentru controlul tutunului şi ratificarea
acelui protocol din această convenţie pentru a elimina contrabanda şi pentru a
permite urmărirea traseului ţigărilor în Uniunea Europeană.
Veştile sunt rele. Se impune o schimbare, un
suflu nou, adus de oameni noi, dedicaţi acestei cauze, cu informaţii la zi în
domeniul controlului tabagismului pe mapamond. Societatea Română de
Pneumologie, prin Secţiunea de tabacologie, a încercat acest lucru, creând
parteneriate cu Societatea Română de Cardiologie, cu Forumul de prevenţie, iniţiind
activităţi în şcoli, licee şi universităţi. În realitate, suferinţa vine pe
linia comunicării dintre Ministerul Sănătăţii şi aceste asociaţii profesionale:
un fir extrem de subţire ne leagă şi acesta este adesea nefuncţional. Poate că
acest semnal de alarmă va însemna ceva pentru noua echipă ministerială. Altfel,
vom fi remarcaţi în continuare doar pentru ceea ce nu facem şi nu pentru
performanţele obţinute.