Newsflash
OPINII

Mergem în jos. Cui îi pasă?

de Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN - mai 7 2014
Mergem în jos. Cui îi pasă?
   La congresul european Tobacco or Health de la Istanbul am revăzut scala care poziţionează activităţile de control al tabagismului în ţările Uniunii Europene. Am remarcat cum în 2013 s-au detaşat zece ţări, care au acumulat între 53 şi 74 de puncte în această luptă şi care, prin măsurile luate, pot să se constituie într-un exemplu pozitiv pentru ceilalţi. Lider a fost şi a rămas Marea Britanie, urmată de Irlanda, Islanda, Norvegia, Turcia, Franţa, Spania, Malta, Finlanda şi – surprinzător – Ucraina. România a coborât pe poziţia 19 şi continuă să coboare, fără ca acest lucru să deranjeze pe nimeni (dar pe absolut nimeni) din rândul autorităţilor responsabile de sănătatea românilor. Intrăm în campanie electorală pentru europarlamentare şi ar trebui să se pună o întrebare despre strategiile viitorilor aleşi pentru combaterea singurului drog oficial vândut de stat. Se pare însă că nimeni nu are curajul să o pună. Ar trebui să facem un bilanţ al acestui recul, să vedem unde greşim şi cum putem corecta lucrurile.
   Această cădere a ţării noastre a început după 2008. În 2010 eram pe poziţia 16 şi acum am ajuns pe 19. În publicaţia „The tobacco control scale 2013 in Europe“, lansată de Luk Joossens şi Martin Raw, un raport al Ligii Europene Anticancer, se scrie în dreptul ţării noastre că a fost una din cele patru ţări care au votat împotriva Directivei europene pentru controlul produselor din tutun. De fapt, acest eveniment a fost unul dureros, în care reacţia promptă a Societăţii Române de Pneumologie, cu scrisori deschise adresate ministrului sănătăţii, celui al economiei şi primului-ministru, nu a primit niciun răspuns, deşi există obligaţia autorităţilor de a da un răspuns oficial la întrebările care frământă nu numai grupul celor din frontul antifumat, dar şi pe cei 73% de nefumători din populaţia României. Aceştia văd cum situaţia a scăpat de sub control şi se depreciază de la o zi la alta în spaţiile publice şi la locurile de muncă din cauza lipsei de reacţie a celor responsabili de controlul tabagismului în ţara noastră.
    Poate că nu ar fi rău să ne uităm puţin la vecinii noştri. Ungaria a făcut cele mai mari pro­grese: o legislaţie com­pre­hensivă pentru spaţiile fără fumat, pictograme, interdicţia reclamei, redu­cerea şi licenţierea vân­zătorilor; Bulgaria are o legislaţie nouă com­prehensivă, cu toate că şi ministrul bulgar al sănă­tăţii a votat la Bruxelles împotriva directivei euro­pene; Ucraina are o legislaţie comprehensivă asociată interdicţiei recla­mei şi apariţiei picto­gramelor. De fapt, toţi vecinii au pornit de la corectarea legislaţiei. A noastră, cu multe goluri date de vechimea ei, întâmpină în mod surprinzător, la orice demers al nostru de a o actualiza, o opoziţie masivă din partea unor colegi medici parlamentari, care sunt fumători şi care – premeditat sau nu – apără interesele industriei tutunului.
   Este oare acesta singurul aspect? Dacă privim mai departe, avem două puncte (din opt) la spaţii fără fumat în locurile publice, două puncte din două pentru transportul public (nemeritat, căci în trenurile din România se fumează), un punct din două pentru fumatul în spaţiile publice (educaţionale, spitale, unităţi guvernamentale), deoarece peste tot se fumează, inclusiv în birouri, două puncte (din 20) la locurile de muncă, unde spaţiile pentru fumat sunt aleatorii. Să nu ne mirăm că în Eurobarometrul realizat în februarie–martie 2012 suntem pe ultimele locuri la fumatul în baruri şi restaurante ori la locul de muncă, cu 54,33 şi, respectiv, 38 de puncte, în condiţiile în care ţările performante au realizat: 69, 70 şi 91.
   În ce priveşte interdicţia de a face reclamă, am pierdut puncte prin permiterea reclamei la punctele de vânzare, pe ecrane, în cadrul sponsorizărilor etc. La capitolul pictograme, am pierdut şi aici din viteză: nu le-am mai rulat, iar suprafaţa lor este mai mică decât a celor din alte ţări ale Uniunii Europene.
   Să nu ne mirăm nici că bugetul alocat pentru controlul tabagismului este mic; el este anunţat la 417.000 de euro, când alte ţări alocă milioane. Aş fi curios sub ce formă se regăseşte în susţinerea luptei împotriva fumatului, când serviciile de consiliere a fumătorilor au ajuns să nu mai aibă medici plătiţi pentru munca realizată şi pentru expertiza suplimentară pe care o oferă şi când medicaţia a suferit extrem de mult în ultimul an.
   Mai mult, dacă privim la preţul pachetului de ţigări, cu valoarea de 2,64 euro, constatăm că este printre cele mai ieftine din Europa, alături de Bulgaria, Croaţia sau Ungaria. În plus, taxa pe viciu nu se regăseşte în sponsorizarea activităţilor de control al tabagismului, aşa cum ar trebui.
   Există o serie de recomandări pe care ar trebui să le luăm în considerare pe viitor pentru a fi „în top“: politici comprehensive de control al tabagismului, standardizarea pachetului, cu trecerea spre pachetul de ţigări generic, interdicţia reclamei pentru tutun la punctele de vânzare, o legislaţie completă, ghiduri puternice de taxare, cheltuirea a cel puţin doi euro per capita pentru controlul tabagismului, interferarea cu industria tutunului în politica de sănătate în concordanţă cu Articolul 5.3 al Convenţiei-cadru pentru controlul tutunului şi ratificarea acelui protocol din această convenţie pentru a elimina contrabanda şi pentru a permite urmărirea traseului ţigărilor în Uniunea Europeană.
   Veştile sunt rele. Se impune o schimbare, un suflu nou, adus de oameni noi, dedicaţi acestei cauze, cu informaţii la zi în domeniul controlului tabagismului pe mapamond. Societatea Română de Pneumologie, prin Secţiunea de tabacologie, a încercat acest lucru, creând parteneriate cu Societatea Română de Cardiologie, cu Forumul de prevenţie, iniţiind activităţi în şcoli, licee şi universităţi. În realitate, suferinţa vine pe linia comunicării dintre Ministerul Sănătăţii şi aceste asociaţii profesionale: un fir extrem de subţire ne leagă şi acesta este adesea nefuncţional. Poate că acest semnal de alarmă va însemna ceva pentru noua echipă ministerială. Altfel, vom fi remarcaţi în continuare doar pentru ceea ce nu facem şi nu pentru performanţele obţinute.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe