Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Mentalitatea adecvată

Viața Medicală
Dr. Ştefan GUTUE vineri, 21 octombrie 2016
     Scriu acest articol în urma lecturării unei cărți de psihologie – „The Mindset“, de Carol S. Dweck, profesoară de psihologie la Universitatea Stanford. Bestsellerul internațional cuprinde atât de multe idei utile încât nu m-am putut abține să nu prezint câteva. „The Mindset“ se referă mai degrabă la o serie de trăsături de comportament pe care le folosim în fața unor situații dificile. Cea mai bună definiție găsită, conform Collins English Dictionary, sună cam așa: „ideile și atitudinile cu care o persoană abordează o situație, în special când aceasta este văzută ca un obstacol greu de depășit“. Astfel, oamenii se împart în oameni cu mentalitate fixă (fixed mindset) și oameni cu mentalitate expansivă, de creștere/dezvoltare (growth mindset). Primii, se consideră că se nasc cu o serie de calități care nu se mai pot îmbunătăți pe parcursul vieții. Cei cu mentalitatea de tip expansiv caută permanent soluții pentru a depăși obstacolele și a-și îmbunătăți performanțele.
     Educația în copilărie are un mare impact. Încă de mici, unii părinți obișnuiesc să le spună copiilor că sunt deștepți, frumoși, talentați, să îi copleșească cu laude, de multe ori nemeritate. Acest lucru naște deseori convingeri, iar dezamăgirea pricinuită de o notă mică aduce cu sine și o suferință. Aici este momentul-cheie când intră în joc una din cele două tipuri de mentalități. Cea fixă îi va spune copilului: „Se pare că nu ești așa deștept cum credeai. Deșteptăciunea ta se limitează la nota 7. Va trebui să te mulțumești cu atât“, sau îl va face să găsească scuze: „Profesoara are ceva cu mine!“, „Problemele au fost enunțate vag!. Mentalitatea expansivă spune: „Ai luat 7 fiindcă atât ai făcut la testul respectiv. Hai să vedem unde am greșit, ca în viitor să nu mai repet și să iau nota 10“. În copilărie, e greu să gândești de unul singur în acest fel, de aceea e nevoie de profesori buni și oameni înțelepți în preajmă.
     Studentul medicinist se comportă aidoma copilului din exemplul de mai sus. Odată cu admiterea, studentul medicinist este idolatrizat de familie, invidiat de colegi, iubit de prieteni și, pe bună dreptate, a făcut un efort intelectual mare pentru a ajunge pe băncile acestei facultăți. Responsabilitatea lui va fi de acum înainte tot una mare. O notă mică sau o restanță va fi considerată de cei din jur un eșec, iar în cazul studentului poate însemna o dramă. Percepția mea din primul an de facultate era una de tip mentalitate fixă: „Am intrat la Medicină, am demonstrat că sunt deștept, nu va mai trebui să demonstrez asta niciodată. Mi-am făcut treaba!“ Apoi vine examenul de anatomie și eșecul. Mentalitatea fixă revine și îmi spune: „Dacă ai picat examenul înseamnă că nu vei fi un medic bun. Nu poți memora mai multe noțiuni și că nu vei fi niciodată mai bun de atât! Dacă nu ai putut lua un examen, tu care ești deștept, cum vei putea merge mai departe și absolvi, darămite să devii un medic bun?“. O astfel de frământare te poate deprima dacă nu găsești răspunsul în timp scurt. Răspunsul este că trebuie să demonstrezi că ești deștept de fiecare dată când e nevoie să faci asta. Depășirea unui obstacol (admitere) nu garantează depășirea tuturor obstacolelor (sesiuni, licență, rezidențiat).
     Mentalitatea expansivă îți va spune: „Of, ai făcut-o de oaie, fir-ar să fie! Hai să vedem ce naiba a mers prost în tot acest proces și să nu se mai repete! Nu îmi convine că am picat examenul, dar o să învăț din experiența asta. Așadar, să vedem!“. Mentalitatea fixă aduce multe suferințe, lăsând la o parte notele. Pe lângă starea de nemulțumire personală, devii foarte sensibil la opinia celor din jur pentru a-ți menaja imaginea de om deștept și orgoliul. Îți confecționezi scuze de genul „examenul a fost idiot, proful are ceva cu mine“. Atunci de ce naiba alții au luat note mai mari decât tine? Eșecul nu are cum să fie plăcut, dar dacă treci prin așa ceva, ai grijă să înveți din el, fiindcă este cel mai prețios lucru pe care ți-l poate oferi, și anume lecția învățată. Și aici este vina sistemului care nu îți oferă niciun feedback. Dacă în școala generală primeam lucrările de control înapoi însemnate cu pixul roșu și vedeam exact unde am greșit la matematică sau română, înțelegeam mai bine. La fel și când făceați teste grilă pentru admitere la chimie și anatomie, și după ce răspunsul oferit de voi era greșit, vă întorceați la text și înțelegeați unde ați greșit, cum vă simțeați? Dacă momentul era însoțit de bucurie că acum ați învățat ceva nou și ați mai pus o cărămidă la fundația voastră de cunoștințe, aceea a fost mentalitatea de tip expansiv. Dacă v-ați supărat pe voi și vă spuneați lucruri de genul „Of, nu voi reuși niciodată! Cum am putut să greșesc?“, atunci v-a vorbit mentalitatea fixă.
     Deși ai învățat la o materie care ți-a plăcut, la examenul parțial ai luat o notă sub așteptări. Nota 6, de exemplu. Mentalitatea fixă îți spune: „Pesemne și la următorul parțial sau la examen vei lua cam tot atât“. Interesul pentru materia respectivă scade în semestrul doi, în care chiar vei învăța de nota 6. Mentalitatea expansivă îți va spune contrariul: „Mergi la profesor, cere lucrarea. Vezi unde ai greșit și insistă pe aspectul ăsta în cursul anului, iar parțialul îl poți da din nou cu mai multă încredere“. Nu lua lucrurile prea aspru asupra ta, dacă nu ai parte de un feedback. E important să te lămurești unde ai greșit, nu să te biciuiești, nu te va face mai deștept.
     Time-out pentru o povestioară din anul II de facultate, materia Microbiologie. Se pare că aveam o pasiune pentru tot ce se desfășura sub microscop. Învăț cu plăcere, vine parțialul (sub formă de grilă), fac cât de bine pot și iau nota 8, deși credeam că am făcut de 10. Nu puteam cere să mi se lămurească grilele fiindcă, ghiciți ce? Se dădeau și la examenul final o parte din ele. Și poate și la generațiile din urmă. Atunci cum iau feedbackul? Mă înverșunez și tocesc mai tare pe semestrul II, iar la examenul final mai dau o dată materia de pe semestrul I. Rezultatul final? Pe semestrul I iau tot nota 8 și pe al doilea 10 (probabil că s-a pus și un practic undeva). Nota finală 9, evoluție 0. Înverșunarea nu m-a ajutat să învăț mai bine. Despre Anatomie ce aș mai putea spune când acolo feedbackul se făcea la nivel de serie și era de genul „Mai bine vă alegeți altă meserie cu toții“. Asta pot spune și studenții despre profesorii fără talent pedagogic și fără interes. Și-ar putea găsi și ei o meserie care să nu îi încurce pe alții.
     Discuțiile despre mentalitatea fixă și expansivă duc spre cel mai important punct al acestui articol și al succesului vostru: efortul. Prima duce la eforturi scăzute, iar cea de a doua îți spune că poți face mereu ceva în plus pentru a te descurca mai bine și a deveni mai bun. Priviți lumea sporturilor și îmi veți da dreptate. Se mai compară atleții din ziua de astăzi cu cei din anii ’70? Ați observat câte dispozitive, măsurători, analize, formule de nutriție, tipuri și stiluri de antrenament s-au dezvoltat până în prezent pentru a îmbunătăți performanțele în orice sport? Dacă am fi rămas la mentalitatea fixă, nici recordurile nu s-ar fi modificat în timp, sau destul de puțin. Efortul depus este cel care te duce dintr-un punct în altul, de la slab pregătit la bine pregătit. Mentalitatea fixă vede efortul ca pe o slăbiciune: „Dacă ești deștept înseamnă că nu trebuie să muncești foarte mult, altfel nu ești destul de deștept, nu?“.
     Închei acest articol cu cinci idei pe care să le aveți în minte mult timp după încheierea lecturii: 1) Nota primită la un anumit examen înseamnă cel mult o notă care reflectă cunoștințele la acel moment, în acea zi, în acel interval orar. 2) Dacă atunci când ai succes ești „cineva“, cine ești până să ai succes? 3) Eșecul este neplăcut, dar nu trebuie să te definească. 4) Dușmanul este succesul care te relaxează și te culcă pe o ureche sau eșecul care îți oferă șansa de a învăța ceva? 5) Pe măsură ce trece timpul, vrând-nevrând, acțiunile tale îți vor decide drumul către succes sau eșec, așa că măcar ia o decizie conștientă cu privire la ce vei face.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC