Stomatologia este un domeniu medical
aparte. În istoria de un secol a stomatologiei adusă la rang universitar,
dezvoltarea cunoașterii și progresele tehnologice au generat nevoia de medici
specialiști. Inițial, medicul stomatolog era un medic generalist specializat în
stomatologie. Sunt țări în care acest mod de formare profesională persistă, de
exemplu în Franța.
După dobândirea statutului de absolvent de
facultate și având implicit o formare profesională distinctă, a apărut prima
specialitate, aceea de chirurgie buco-maxilo-facială (devenită azi chirurgie
orală și maxilo-facială). A urmat ortodonția ca o nouă specialitate distinctă,
alături de stomatologia generală, aceasta din urmă fiind de fapt un pretext
fundamentat legal pentru acordarea titlului de medic specialist.
Chirurgia dento-alveolară a devenit o
alternativă comodă de rezidențiat cu profil chirurgical (3 ani de rezidențiat,
față de 5 ani plus o licență suplimentară, pentru chirurgia orală și maxilo-facială).
Ultimul deceniu a adus foarte multe schimbări în acest sens. Artizanul acestora
este Colegiul Medicilor Dentiști din România, în colaborare cu universitățile
de profil și cu Ministerul Sănătății.
Prezența la cârma colegiului de-a lungul timpului
a unor decani și cadre didactice cu funcții de conducere în universitățile de
medicină a fost un factor extrem de favorabil pentru implementarea noilor
specialități cu responsabilitate și competență. Pe lângă specialitățile
amintite mai sus, au apărut recent protetica dentară, parodontologia,
endodonția și, începând cu anul 2017, pedodonția. Astfel, medicina dentară se
identifică în prezent cu șapte specialități, la care se adaugă specialitatea
„stomatologie generală”, pentru care în prezent nu se mai organizează
rezidențiate.
În context european, există diferențe
notabile între listele de specialități acreditate în medicina dentară, în
fiecare stat. Revine autorității profesionale și Ministerului Sănătății din
România competența de a recunoaște o calificare profesională de specialitate cu
drept de practică în România. În principiu, sunt recunoscute specialitățile
care există și în țara în care desfășoară practică profesională medicul dentist
specialist.
Ce trebuie să cunoască pacienții și colegii
medici din afara medicinii dentare este că în stomatologie existența medicilor
specialiști are alte reguli și oferte decât în medicina generală. În medicină,
fiecare medic specialist are competențe medicale specifice care derivă din
titlul de calificare în specialitatea respectivă. Însă în stomatologie, toți
medicii dentiști – atât cei fără specialitate, cât și medicii dentiști
specialiști – au drepturi de practică profesională egală pentru un pachet de
proceduri stomatologice generale. Practic, medicul dentist specialist aduce un
plus de competență pe domeniul său de expertiză. Ca urmare, onorariile sunt de
regulă mai mari la medicul dentist specialist, și acest lucru este normal.
Limitele competențelor sunt stabilite de
autoritatea profesională, respectiv Colegiul Medicilor Dentiști din România.
Această realitate este în acord cu nivelul de dezvoltare al pieței de servicii
medicale stomatologice. Serviciile de medicină dentară din pachetele oferite de
Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu iau în considerare, în suficientă
măsură, existența medicilor specialiști. Pentru majoritatea medicilor
specialiști din medicina dentară, nu există posibilitatea de contractare a unor
servicii de specialitate. Ei raportează în baza contractului cu casa de
asigurări de sănătate teritorială doar servicii de stomatologie generală.
Există astfel o discordanță majoră între oferta educațională consistentă și
normarea cerințelor specifice de pe piața de servicii medicale stomatologice.
Așadar, pacienții pot solicita servicii stomatologice generale de la orice
medic dentist, dar pot apela și la specialiști în funcție de nevoia lor de
îngrijiri medicale. În pachetul de servicii oferit pacienților asigurați,
copiilor și persoanelor ale căror drepturi la servicii medicale sunt reglementate
prin legi speciale, există servicii pe care le pot oferi toți medicii dentiști
(acestea sunt baza clinică de raportare) și servicii pe care le pot oferi doar
specialiștii în ortodonție și ortopedie dento-facială.
Nevoia de medici specialiști în medicina
dentară este o certitudine. Complexitatea și diversitatea tehnologiilor noi,
materialele inovative și exigența în continuă creștere a consumatorilor de
servicii medicale stomatologice demonstrează acest lucru. Cu toate acestea,
inserția profesională cu valorificarea plenară a competențelor obținute este
încă deficitară, rămânând o direcție de acțiune cu obiective pe termen mediu și
lung. Colegiul Medicilor Dentiști din România militează pentru o accelerare a
procesului de integrare plenară a medicilor specialiști în vederea
valorificării expertizei acestora. Situația din România nu este foarte mult
diferită de aceea din alte state ale Uniunii Europene, dar starea actuală este
cu certitudine o situația anacronică, ce trebuie schimbată în beneficiului tuturor
celor implicați: medici dentiști specialiști, pacienți și autorități.
