Sănătatea oro-dentară este un indicator al stării de sănătate
generală şi reprezintă un factor important al calității vieții. Sănătatea orală
este direct implicată în menținerea unei vieți sănătoase, deoarece aparatul
dento-maxilar se află în strânse interrelații cu celelalte aparate și sisteme
ale organismului, constituindu-se într-un tot unitar biologic, astfel că orice
dereglare apărută la acest nivel poate atrage perturbări ale întregului
organism, cu consecințe inclusiv financiare, greu de cuantificat.
Studiile au arătat, în ultimii ani, că o stare de sănătate orală
precară poate determina și afectări de natură psihologică, oamenii fiind din ce
în ce mai conștienți de impactul psihosocial al modificărilor din sfera
cavității orale și a dentiției.
În prezent, există două boli care îngrozesc lumea prin
prognostic, cancerul și infarctul miocardic, şi două afecțiuni prin frecvența
lor, respectiv caria dentară și parodontopatiile, ambele din sfera de
activitate stomatologică.
Caria dentară constituie o problemă importantă de sănătate
publică în întreaga lume. Datele publicate de Organizația mondială a sănătății
(OMS) situează România pe ultimele locuri în Europa în privința experienței
carioase la copiii de 5 ani (indicele DMFT = 4,4), respectiv la copiii de 12
ani (indicele DMFT = 7,5). De remarcat este faptul că, în anul 1986, indicele
DMFT avea valoarea de 3,1.
Aceste cifre ne proiectează la mare distanță de directivele și
recomandările OMS, formulate în cadrul Programului „Sănătatea pentru toți în
secolul XXI“, referitoare la sănătatea orală a populației. Acestea prevăd ca 90%
din copiii cu vârsta de 6 ani să fie indemni la carie în anul 2020, la copiii
de 12 ani indicele DMFT să nu depăşească valoarea 2, dar şi ca 75% din cei cu
vârsta cuprinsă între 18 şi 20 de ani să nu prezinte carii şi afecţiuni
parodontale, iar acelaşi procent din populaţia tânără să aibă suficiente
cunoştinţe privind etiologia şi prevenţia afecţiunilor oro-dentare, pentru
stabilirea unui diagnostic şi a unei atitudini preventive corespunzătoare.
În acest context, Colegiul Medicilor Dentiști din România a luat
act cu mare interes de orientarea strategică a Președinției și Ministerului
Sănătății prin Programul „Educație pentru sănătate”, nutrind speranța unei
abordări corespunzătoare și asupra sănătății orale. Considerând că declinul
stării de sănătate orală în rândul copiilor și tinerilor este cauza, în mare
măsură, a destructurării asistenței stomatologice din unitățile de învățământ
(grădinițe, școli, universități), CMDR apreciază că se impun, ca necesități
imperioase ale momentului, reconsolidarea, revigorarea și regândirea medicinii
dentare școlare. Ea trebuie să se desfășoare într-un cadru instituționalizat,
asigurat cu resursă umană competentă, de specialitate, în care să fie posibile
depistarea precoce a îmbolnăvirilor și/sau prevenția acestora, dar și
tratamentul precoce. Tratamentul cariei și complicațiilor sale necesită resurse
financiare importante, ce se traduc în fapt printr-un efort financiar
considerabil la nivelul țării. De altfel, într-un cadru instituționalizat și
bine organizat se poate realiza și evaluarea reală a stării de sănătate orală,
care ar putea fi pentru factorii de decizie un indicator al nevoii de îngrijire
a populației din țara noastră, o coordonată esențială pentru alocarea țintită a
resurselor financiare.
CMDR consideră că reorientarea asistenței medicale stomatologice
școlare ar constitui un pas important către asigurarea stării de sănătate a
copiilor, viitorii adulți de mâine, integrați activ în procesul muncii, care
vor contribui esențial la creșterea economică a țării dacă vor fi sănătoși.