Deși cu o pondere mai redusă, profesia, conform observației și studiilor efectuate până în prezent, s-a dovedit a influența speranța de viață; există studii consacrate diferitelor categorii profesionale în raport cu durata medie de viață a membrilor categoriei respective. În general, speranța de viață, în toate observațiile și studiile, este mai mare la femei decât la bărbați și la cei cu profesii intelectuale cu studii superioare decât la celelalte categorii. Sunt studii care arată că șansa de a trăi mai mult este direct proporțională cu gradul de pregătire profesională intelectuală. Această realitate ar putea contrazice, aparent, presupunerea că activitățile fizice asigură un spor de longevitate. Problema e însă mult mai complexă și necesită studiu în continuare, dacă mai adăugăm și paradoxul aparent că sportivii de mare performanță nu au, în medie, o speranță de viață mai mare decât ceilalți, ci dimpotrivă. O altă observație este că multe studii de morbiditate relevă că demența Alzheimer afectează mai mult indivizii cu profesii cu caracter fizic decât pe cei cu profesii intelectuale.
Privind profesia de medic, o serie de studii efectuate în țări ca Franța sau SUA au arătat că medicii trăiesc mai mult decât alți intelectuali; medicii mai mult decât avocații, decât toate celelalte categorii profesionale intelectuale și decât media bărbaților în general. În interiorul categoriei profesionale a medicilor există condiții specifice unor specialități care introduc variabile în durata vieții; sunt boli frecvente în anumite specialități medicale care pot influența negativ balanța de viață: chirurgii petrec mai multe ore în picioare decât alții (radiologii de exemplu) și împreună cu anesteziștii și urgentiștii sunt supuși unui stres mai mare decât, de pildă, dermatologii, medicii de laborator, epidemiologii sau igieniștii; se adaugă suprasolicitările, stresul și oboseala din activitățile de noapte din timpul gărzilor. Cu toate acestea, speranța de viață a medicilor este în jur de 83 de ani, în timp ce a unui bărbat, în general, este de 71 de ani.
Jumătate din populație moare la 80 de ani sau mai mult; cei morți la naștere sau în primii zece ani de viață sunt cei care scad media. În țara noastră, mortalitatea infantilă încă ridicată ar putea fi un factor de influență a speranței de viață mai scăzute.
Diverse analize efectuate pe specialități medicale au relevat că speranța de viață cea mai mare o au medicii de familie, urmați în ordine de: dermatologi, interniști, ginecologi, pediatri, psihiatri, radiologi, cardiologi, chirurgi, anesteziști, urgentiștii fiind ultimii, la o anume distanță de ceilalți specialiști. Din păcate, la noi nu s-au efectuat studii, deși ar fi la îndemâna medicilor să-și cunoască speranța de viață și morbiditățile care conduc la deces; este o temă pe care o sugerăm cercetătorilor noștri. Privind morbiditățile cauzatoare de deces, în cazul medicilor, potrivit unor studii efectuate în SUA, bolile cardiovasculare sunt pe primul loc, urmate de cancer, boli respiratorii, gastrointestinale, neurologice, genito-urinare, hematologice, sinucideri și cauze accidentale. De adăugat că vârfurile de mortalitate se situează, la medici, în deceniul 81–90 de ani, urmat de deceniile 71–80 și 61–70 de ani.
S-au oferit și explicații pentru indicele de supraviețuire mai mare la medici: cunoștințele privind apărarea sănătății, prevenirea bolilor, abordarea problemelor de sănătate în stadii mai precoce. În plus, după cum explică americanii, „un medic poate că își permite să mănânce mai sănătos, mulțumită puterii de cumpărare pe care i-o oferă salariul său”, explicație mai puțin valabilă pentru noi, în situația cunoscută a salarizării actuale a medicilor.
