Zilele de 22 si 23 noiembrie au fost destinate repartizării locurilor sau posturilor pentru rezidenții care au luat examenul în acest an. Până aici, nimic nou. Nici amfiteatrul de la SUUB, cu o capacitate de 200–300 de locuri nu este o noutate. Aici se desfășoară această activitate de mulți ani (!?).
Pentru a nu știu câta oară, viitorii medici specialiști ai României, cei pe care nu știm cum să-i mai oprim în țară, au fost umiliți, batjocoriți, sfidați. Un amfiteatru neîncăpător în care intră doar o mică parte din efectiv, un ecran pe care aproape că nu se vedeau locurile, un difuzor care nu se auzea pe holul și scările aferente amfiteatrului, decât cu greu și numai dacă era liniște și… multe, multe emoții.
Cei mai puțin norocoși, care nu prinseseră locuri în sală, stăteau pe unde apucau – pe holuri, scări sau în curtea interioară –, străduindu-se din răsputeri să țină evidența locurilor deja distribuite, pentru a alege și ei când le va veni rândul, în funcție de propriile opțiuni și posibilitățile reale.
Au fost situații în care medicii nu au putut să intre în amfiteatru din cauza aglomerației și au pierdut repartiția. Dacă aveai ghinionul să te afli în coada listei, trebuia să fii atent ore în șir și să bifezi cu creionul în mână și cu tabelele făcute de acasă, toate locurile care se dădeau rând pe rând.
Taxa de 300 de lei vi se pare mică, sau mare pentru condițiile oferite? Oare acești minunați viitori medici care ne pleacă pe capete (exportăm creiere și importăm refugiați: buna afacere!) nu meritau o sală încăpătoare precum Sala Palatului sau Sala Mare a Teatrului Național, unde să încapă civilizat toți absolvenții cu părinți, prieteni, că doar e un examen capital, de care depinde viitorul lor? Dacă acesta este respectul societății față de medici, avem medicii pe care-i merităm!