Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Malpraxisul medical

Viața Medicală
Dr. Vasile DARABAN luni, 11 ianuarie 2016
     Pentru o bună cercetare a malpraxisului medical trebuie să pornim de la originile acestui fenomen care începe a se organiza încă din anii studiilor liceale ale viitorului medic și continuă în mediul universitar. Este bine cunoscut că în etapa postrevoluționară a României, organizarea și structura învățământului liceal a suferit mutații considerabile, printre care și scoaterea disciplinei „Anatomia și fiziologia omului“ din programa obligatorie de studiu, astfel încât viitorul student nu este întotdeauna familiarizat cu noțiunile pe care le va studia. În ceea ce privește admiterea la universitățile de medicină din țară, nu ne putem lăuda cu performanțe similare celor de acum 30 de ani, când în România existau doar șase universități de medicină, în care se intra cu note peste șapte. Acum, admiterea la medicină pare una pur formală, astfel că diluția valorilor studențești din anul I de studiu nu mai trebuie reliefată. Oricum, aceasta se reflectă și în notele mici de absolvire a facultății.
     Mulți dintre cei care ar trebui să fie bine pregătiți profesional ajung să ocupe locurile de rezidențiat din urma clasamentului pe specialități și pot alege doar posturi pe care nu se înghesuie nimeni. De aceea, calitatea asistenței medicale oferită în aceste compartimente e în consonanță cu acest aspect. Medicul rezident de azi învață de unde poate, citește haotic ce prinde  în mână, notează ce aude la colegii săi mai avansați în anii rezidențiatului și insistă pe obținerea de informații de pe internet.
     La toate aceste avataruri ale evoluției profesionale ale medicului, se adaugă politica sanitară oficială, care a aplicat niște măsuri arbitrare, total nepermise unei bune funcționări a sistemului medical. S-au desființat spitale de primă linie și s-a redus numărul de paturi în spitalele rămase. După aglomerarea lor, infecțiile interioare de spital au apărut ca ciupercile după ploaie. Subfinanțarea sistemului medical românesc a dus la instaurarea unei politici economice potrivit căreia orice produs farmaceutic, de întreținere, curățenie, asepsie, se achiziționează numai pe baza unei licitații, câștigător fiind cel care oferă cel mai mic preț. Acesta este alt aspect periculos, pentru că nu tot ceea ce e mai ieftin este și cel mai bun.
     Voi insista și asupra unor aspecte ce țin de factorul uman. În România, numărul de medici care ia calea exilului este mult prea mare, factorii de decizie din ierarhia administrativă medicală nu sunt întotdeauna cei mai potriviți unui scop sanitar, iar managerul economist al spitalului își permite de multe ori grave imixtiuni în actul decizional medical. Malpraxisul medical este vizibil deci sub mai multe forme: administrativ-coercitiv, pseudoștiințific, de ignoranță medicală totală.
     Alt aspect care potențează malpraxisul este programul de vizitare a bolnavilor în spitale, uneori total nepotrivit pentru menținerea unei stări de igienă atât de necesare. În multe spitale, coridorul secției de nou-născuți este plin de aparținători civili, gălăgioși, consumând alimentele aduse de acasă. De aceea, puzderia de infecții tegumentare și oculare a nou-născuților este o realitate tristă. Tragic este că antibioticoterapia inițiată la vârste fragede pentru contracararea acestor infecții nu va duce decât la apariția germenilor rezistenți la antibiotice în secția de nou-născuți.
     Un aspect politic al actului medical contemporan este instituirea unui sistem de turnătorie colegială între membrii echipei de gardă. Există instituționalizat telefonul cu firul roșu, unde un medic reclamant, nemulțumit de probleme inventate, pârăște pe altul, la un faimos comitet național operativ de urgență. Un oarecare funcționar de acolo somează pe cel pârât, adoptând politica pistolului pe masă, dacă acesta nu se supune. Concluzia e clară.
     Am atras în mai multe rânduri atenția forurilor în drept, publicând în coloanele „Vieții medicale“ articolul „Sindromul polonez“. Mi s-a dat dreptate, dar nu s-a făcut nicio schimbare. „Merge și așa!“ – e deviza zilei. În ultimii 25 de ani s-au înmulțit plângerile persoanelor civile împotriva medicilor. Limbajul acestor reclamații este mult medicalizat, semn că este gândit de un profesionist în domeniu. Deși am semnalat forurilor decidente asemenea aspecte „academice“ ale practicii medicale, nu s-a luat nicio măsură.
     Este necesară o regândire a unor măsuri pentru îndreptarea acestor anomalii. Atragerea în țară a medicilor tineri și a celor plecați pe alte meleaguri, o reașezare a corpului medical pe scara justă a valorilor sociale, cu retribuții corespunzătoare, sunt deziderate care se cer aplicate imediat. Ierarhizarea justă a valorilor din medicină, respectarea independenței decizionale a medicului și interdicția unor imixtiuni politico-administrative externe scopului redării sănătății omului bolnav sunt alte trepte spre reclădirea scării valorilor.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC