Aș vrea să vă mărturisesc despre dilemele medicului dintr-un serviciu de Anestezie
și terapie intensivă. În urmă cu
15 ani, am avut prima invitație de a lucra în străinătate, undeva în sudul Franței. Pe atunci, salarizarea la noi era nepermis de mică,salariul de bază fiind pe undeva la 250de dolari, așa că oferta din afară era foarte tentantă.
Totuși, sărac medicul care își dorește numai bani! Am refuzat atunci, și de multe ori după aceea,gândindu-mă că francezii sunt oameni bogați, iar eu, dacă ar fi să lucrez în afară,așalege o societate săracă, într-un gest de voluntariat. M-am și gândit la
o țară aflată în sărăcie extremă, Kenya, dar până să obțin documentele de
drum, situația din România a
început să se deterioreze pe zi ce trece. Exodul medicilor în Occident devenea totmai dramatic, așa că am considerat că cel mai bun voluntariat este la mine acasă.
Am avut parte de o dezamăgire. Politica medicală, cașipropaganda media care aruncă medicina în derizoriu au făcut ca secțiile de ATI din țară să
devină din ce în ce mai mult secții de
paliație, pentru pacienți incurabili, de cele mai multe ori prea vârstnici, ai căror telomeri epuizați nu le mai permit supraviețuirea!
În secții superdotate, cum este șicea de la Spitalul Județean Târgoviște, toate ventilatoarele sunt ocupate de pacienți agonici, plecați deja în călătoria lor spre eternitate, și pentru care noi nu ne mai luptăm cu boala, ci cu însuși Dumnezeu. În acest timp,secția de îngrijiri paliative a spitalului, nu seștie de ce, nu primește avizele de intrareînfolosință, iar pacienții aflați în stare gravă și cu șanse reale de supraviețuire nu mai au loc în secția de Terapie intensivă. Astfel
încât, mă întreb dacă nu este mai bine să plec în Kenya, voluntar. Poate
acolo de profesia mea are cineva nevoie cu adevărat.
