În sfârșit ne-am adunat să ne strigăm nemulțumirile, iar asta mă
bucură. Mă bucură și faptul că ne rupem de sistemul corupt al sindicatelor din
sănătate, unde cotizăm din salariu pentru că suntem obligați, în pofida
faptului că nimeni nu ne invită la nicio întâlnire și nu ne trimite niciun
mesaj legat de activitatea sindicatului din care facem parte. Pe site nu găsesc
nicio informație legată de activitatea pe care o desfășoară, despre ședințe,
întâlniri, planuri sau rezumate ale acestor discuții, detalierea sistemului de
organizare. Însă lucruri inutile se găsesc din plin. Ermetism. Uși închise.
Deși m-am bucurat când am aflat de mărirea salarială de la 1
octombrie, m-am gândit și la consecințele pe care aceasta le are în viitor.
Lovitura supremă a fost însă vestea că statul vrea să legalizeze șpaga. Adică
alt tertip pentru a ne mări veniturile fără vreo implicație pe viitor.
Umilința la care sunt supuși medicul și pacientul, cele două
părți implicate în proces, este o lovitură sub centură aplicată strategic
pentru a păta și mai mult imaginea acestei meserii și pentru a batjocori banul
muncit al plătitorului de taxe și impozite. Legalizarea acestei surse de venit
nu va ajuta cu nimic medicul, care nu se va încadra astfel la obținerea unui
credit sau a unui card de cumpărături, necesare unui trai mai bun. De asemenea,
nu face nimic pentru medicul care nu ia bani de la pacienții săi, dar e plătit
disproporționat față de munca depusă, ca multe meserii puse în slujba statului,
cu excepția înalților demnitari. Legalizarea „atențiilor“ nu presupune și o
contribuție la sistemul de pensii, în consecință nu ne ajută cu nimic pe
viitor. După zeci de ani de muncă, de uzură fizică și psihică, ajungem să ne
ducem bătrânețea în mizerie.
Planul măreț de a crește, până în anul 2017, salariul cu 75–100%
este evident influențat de această lege parșivă. Această lege poate fi însă
abrogată oricând.
Cum luptăm cu aceste măsuri? Cred că soluția este ieșirea în
stradă, în număr cât mai mare, în toate orașele importante din țară. Medici,
asistente, studenți și pacienți deopotrivă, pentru că sistemul de sănătate este
al nostru, al tuturor, nu al politicienilor care se duc la tratament în
străinătate. Apropierea anului electoral aduce cu sine multe promisiuni, iar
acesta este momentul propice să luăm măsuri. Peste tot în lume drepturile sunt
câștigate prin proteste și greve. Partea proastă este că nu avem sindicate
puternice care să lucreze în avantajul nostru. Oamenii numiți politic își
urmăresc propriile interese și negociază cu ușile închise ce cred ei de
cuviință.
Reformarea sistemului de sănătate nu prezintă interes pentru
sindicate. A avut cineva curiozitatea de a se uita pe licitațiile făcute la
banala bucătărie a unui spital, unde un kilogram de roșii ajunge să coste 10–12
lei sau o pâine 3 lei? Problemele sunt nenumărate, iar miniștrii au tupeul
să invoce colapsarea economiei ca
rezultat al măririi salariilor. Ne întrebăm de ce aceasta nu apare atunci când
se fac autostrăzi de zece ori mai scumpe ca în Vest ori atunci când își cresc
salariile, diurnele sau își renovează vilele de protocol. Spitalul nu ne
asigură masă celor mai mulți dintre noi pentru că nu există cantine în spital.
Unii nu au dușuri în spital, atât de necesare după 24 de ore de gardă. Unica
motivare – „nu sunt bani!“. Avem nevoie de medicamente în spital, mese decente
pentru pacienți și personal, aparatură și condiții de muncă adecvate. Rușine să
vă fie!
Nu vrem legalizarea șpăgii! Vrem reformă sanitară și suntem
hotărâți să o obținem! Bravo Alianța Medicilor, vă susținem!
