Dr.
Silvia Bogdan (29 de ani), a absolvit Facultatea de Medicină
dentară din cadrul Universității de Medicină și Farmacia „Iuliu Hațieganu”
Cluj-Napoca, promoția 2012. A lucrat ca interpret pentru Asociația Națională a
Interpreților Autorizați în Limbajul Mimico-gestual (ANIALGM), asociație cu
sediul la Cluj-Napoca. În prezent lucrează la un cabinet stomatologic de lângă
Paris și este studentă la European Master in Sign Language Interpreting, Heriot
Watt University, Marea Britanie.
A
crescut și s-a format în cadrul unei familii cu părinți și bunici surzi. Acest
impediment nu a împiedicat-o pe Silvia să-și realizeze visul, cel de a deveni
medic stomatolog și, mai mult de-atât, de a fi utilă pacienților surzi. Este un
caz aparte de formare, de depășire a unor impedimente familiale și sociale la
urma urmei, de apreciat și de urmat. Mai ales în ceea ce privește însușirea
limbajului mimico-gestual, extrem de important în cazul relației pacient
surd–medic.
„Deși
crescută într-o familie cu părinți și bunici surzi, participarea la o
conferință organizată de European Forum of Sign Language Interpreters (EFSLI),
ce avea ca tematică versatilitatea în profesia de interpret în limbajul
mimico-gestual (LMG), mi-a schimbat percepția legată de interpretarea LMG, cât
și despre ceea ce înseamnă cultura surzilor”, spune Silvia Bogdan. Din
februarie anul acesta urmează cursurile de master, ce are în vedere și rolul de
a forma interpreți în limbajul semnelor internaționale (International Sign
Language – ISL), echivalentul limbilor de circulație internațională în
limbajul vorbit, dar și de a promova cultura surzilor și particularitățile
acesteia. Anul acesta, va participa din nou la o conferință organizată de
EFSLI, care va avea loc la Toulouse, în septembrie 2017. În societatea de
astăzi, informația circulă cu pași repezi, ceea ce duce la o cunoaștere rapidă
și, în același timp, superficială a diferitelor categorii de oameni. Dat fiind
acest fapt, o categorie care este încă defavorizată în societatea română sunt
persoanele cu deficiențe de auz. Acestea întâmpină dificultăți în accesarea de
informații, educație calitativă și tratamente.
În
România sunt înregistrate peste 23.000 de persoane cu deficiențe de auz, spune
dr. Silvia Bogdan, însă acest număr poate fi depășit cu mult dacă se adaugă și
persoanele neînregistrate. Majoritatea acestora întâmpină greutăți în viața de
zi cu zi. Majoritatea se nasc în familii cu părinți auzitori, care, neavând
cunoștințe despre această deficiență, au tendința să-i trateze asemenea unor
persoane cu handicap. Deși, într-adevăr, este o deficiență, nu trebuie neglijat
faptul că persoanele surde sunt persoane inteligente și capabile să fie
independente, dacă au sursele necesare.
Caracteristic
persoanelor cu deficiențe de auz este folosirea limbajului mimico-gestual, ce
este o limbă de sine stătătoare, cu o structură și gramatică bine dezvoltată
prin elemente verbale (semne executate cu ajutorul mâinilor) și elemente
non-verbale (mimică, ritm...).
După
anii ʼ70, în Europa de Vest și în SUA s-au făcut cercetări aprofundate în
cadrul culturii persoanelor cu deficiențe de auz. Comunitatea persoanelor
surde, deși este cauzată de lipsa auzului în principal, are o limbă, cultură și
istorie proprie, care au fost răspândite din generație în generație. De-a
lungul istoriei, persoanele surde au fost obligate să învețe limba vorbită,
făcând abstracție de nevoia LMG în comunicarea de zi cu zi. În perioada
„oralismului”, erau obligați să vorbească și să comunice fără a folosi limba
lor maternă, deseori fiind pedepsiți, una dintre pedepse fiind legarea mâinilor
la spate. Din 2012, când în SUA a fost votată Convenția persoanelor cu
dizabilități (CPRD), pentru integrarea socială și recunoașterea drepturilor
egale a persoanelor cu dizabilități. Prin această convenție s-au pus bazele
unor principii și legi ce au în vedere integrarea și facilitarea dezvoltării
persoanelor cu deficiențe în societatea de azi.
Legat
de persoanele cu deficiențe de auz, demersurile încep prin recunoașterea
limbajului mimico-gestual, în fiecare țară în parte, astfel beneficiind de
drepturi și informații ușor accesibile lor. Fiecare țară are limba proprie
vorbită, ceea ce se aplică și pentru persoanele surde. Totuși, mulți dintre ei
nu pot beneficia de o educație și o integrare în societatea locală.
Limbajul
mimico-gestual a fost recunoscut și în România, însă persoanele surde nu
beneficiază încă de o educație în limba lor maternă. Nu își cunosc drepturile
și, în același timp, nu beneficiază de tratamente de specialitate când este
necesar, ceea uneori poate duce la decesul acestor persoane. Interpretarea, în
cadre formale, se face de obicei de copiii auzitori din părinți surzi (CODA),
care au LMG ca limba maternă sau de interpreți în acest limbaj, care de puține
ori sunt calificați în acest sens.
În
Europa de Vest și în SUA, pentru a deveni interpret este nevoie de cursuri universitare
în domeniu, dar și de participarea la diferite stagii practice, alături de un
interpret specialist în așa fel încât informația transmisă să fie cât mai
precisă. În cadrul conferinței a fost prezentat masterul EUMASLI (European
Master in Sign Language Interpreting), de formare a interpreților calificați în
limbajul mimico-gestual, la nivel european și nu numai. Aspectele importante ce
trebuie atinse în România sunt: dezvoltarea limbajului mimico-gestual,
creșterea nivelului profesional al profesorilor în cadrul școlilor, dar și
formarea de interpreți de înaltă calitate, prin susținerea de examene regulate
în prezența persoanelor surde, în așa fel încât informația să fie transmisă la
cel mai înalt nivel.
Ar
trebui să fie de interes dezvoltarea sistemului de urgență 113, care a fost
creat dar nu este încă funcțional. Și, de asemenea, accesarea serviciilor de
interpreți la distanță, prin apel video. Specific pentru apelul de urgență 113
este faptul că persoana surdă ar putea utiliza serviciul de urgență prin apel
video, în prezent acest serviciu este nefuncțional deoarece nu este asigurată
interpretarea.
„Deseori,
având contact cu persoanele surde în timpul tratamentelor stomatologice am
ajuns la concluzia că aceștia prezintă o mai mare încredere față de cei ce
cunosc LMG, prezentând totuși o anxietate crescută pe parcursul lor. Ei
prezintă o reactivitate crescută la durere și la orice schimbare minoră ce
apare în timpul tratamentelor. Ceea ce pentru un pacient auzitor ar trece
neobservat, pentru un pacient surd ar putea necesita o reasigurare sau o
explicare a tratamentului în sine. Pentru ca persoanele surde să fie informate
și liniștite, tratamentele stomatologice trebuie explicate în detaliu prin
diferite metode vizuale și este nevoie de prezența unui interpret în LMG pe
parcursul ședințelor de tratament. Având acestea în vedere, este de la sine
înțeles că toate informațiile de interes general, administrative și medicale
trebuie să fie oferite persoanelor surde în limba maternă și anume LMG. În prezent,
comunitatea surzilor militează pentru schimbarea denumirii LMG în Limbajul
Semnelor Românești (LSR), deoarece ei doresc schimbări pozitive în ceea ce
privește viața lor”, conchide dr. Silvia Bogdan.
Concluzia
este una singură: limbajul mimico-gestual ar trebui inclus în curricula tuturor
universităților de medicină și farmacie din țară, opțional la început,
obligatoriu după. Este mare nevoie să se întâmple așa, deoarece stăpânirea
limbajului mimico-gestual îmbunătățește cu siguranță relația medic–pacienți
surzi, lucru valabil pentru absolut toate specialitățile.
