Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Legea sănătății nu se face pe genunchi

     Scandalurile din sănătate s-au ținut lanț în ultimul an. Ca, de altfel, în fiecare an de la Revoluția din Decembrie 1989. De 26 de ani, conducătorii sistemului de sănătate – politici sau, mai nou, tehnocrați – lansează noi și noi proiecte de reformă. În 26 de ani nu am reușit să găsim formula ideală pentru așezarea sănătății pe principii, legi, reguli și proceduri... sănătoase.
     Am trecut prin tot felul de etape cu iz de reformă: am făcut spitale, apoi am desființat spitale; am căutat soluții de bugetare, apoi am descoperit că, indiferent de soluție, sistemul de sănătate este tot subfinanțat; am avut performanțe de vârf, dar am descoperit că nu am rezolvat lucruri simple și de un minim bun-simț. Ministerul Sănătății a schimbat, în medie, un ministru la fiecare douăsprezece luni. Fiecare nou demnitar instalat în fotoliul de șef al sănătății a „atacat” problemele din alte perspective și fiecare a lăsat în urmă o dorință de schimbare – pentru cel care i-a urmat.
     L-am apreciat pe ministrul Vlad Voiculescu pentru dârzenia cu care s-a implicat în „diagnosticarea și tratamentul” sistemului. Chiar dacă nu este medic (cred în continuare că un medic este mai potrivit pentru poziția de ministru al sănătății), Vlad Voiculescu a dat dovadă de curaj, a lucrat transparent, s-a văzut că îi pasă de pacienți și s-a poziționat, corect, ca un avocat al acestora. Este ministru de doar câteva luni, nu avea cum să repare sistemul defect în integralitatea sa, dar a dat dovadă de un dinamism pentru care îl felicit. Cu toate acestea, acum, pe final de mandat, ministrul comite o greșeală de substanță. A propus Guvernului, care a aprobat, modificări la Legea sănătății. De fapt, o ordonanță de urgență adoptată de Guvern la 22 noiembrie. Cu doar trei săptămâni înainte ca actualul cabinet să își încheie mandatul, guvernul emite OUG nr. 79/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Nu voi face o analiză punct cu punct a noii ordonanțe. Expunerea de motive care a stat la baza acesteia este foarte largă. Amintesc doar câteva: actul normativ urmărește corectarea unor procese de funcționare și situații care îngreunează funcționarea Ministerului Sănătății. Se pune accent pe eficientizarea comisiilor de specialitate din acest minister, care sunt însărcinate cu realizarea, coordonarea și monitorizarea politicilor de sănătate; se amintește interimatul prelungit la conducerea serviciilor de ambulanță și se stabilește ca managerii acestora să încheie contracte de management cu Ministerul Sănătății și nu cu direcțiile de sănătate publică; se lărgește sfera recrutării de directori de spital, reducând o serie de cerințe și acordând posibilitatea „ocupării acestei funcții și de alte categorii de specialiști cu experiență și abilități de management dovedite”. Ordonanța se referă, de asemenea, la condițiile de integritate în care pot funcționa managerii apolitici din sistemul nostru de sănătate, din afara țării, dacă se poate, precum și la faptul că aceștia vor încheia contractul de management (pe trei ani, cu indicatori de performanță) cu Ministerul Sănătății.
     Două lucruri se desprind din analiza acestei noi – a câta, oare? – legi care guvernează sănătatea. Primul, pe care îl consider grav, este faptul că Ministerul Sănătății capătă puteri sporite. Atât managerii serviciilor de ambulanță, cât și cei ai spitalelor vor depinde direct de MS. Această măsură centralizează sistemul, în condițiile în care direcția modernă de funcționare este cea a descentralizării. Afirm despre această componentă a noii ordonanțe că este gravă pentru că nu este rodul unui demers politic validat de Parlament (și de fiecare dintre noi prin vot). Politic vorbind, este o mișcare care ține mai degrabă de stânga politică de la începutul anilor ’90 și nu de orientarea de astăzi a lumii civilizate. Ministerul trebuie să fie coordonator al direcțiilor de sănătate publică, să lase acestora libertate de decizie și de mișcare, întrucât sunt mai apropiate de interesele comunităților în care funcționează decât Ministerul Sănătății. Al doilea lucru grav pe care îl semnalez este graba. O asemenea măsură legislativă ce modifică o lege aprobată de Parlament avea nevoie de timp și de colaborare cu Parlamentul. Avea nevoie de dezbateri publice și de consultări de amploare. „Graba strică treaba”, tot așa cum delăsarea strică rostul. Poate că ministrul a vrut să lase ceva în urmă, pentru că nu se știe dacă după 11 decembrie va mai conduce sănătatea. Dar avea suficiente lucruri de îndreptat, mult mai aproape de statutul de ministru tehnocrat. Putea, de exemplu, să regleze tratamentul bolnavilor de cancer cu noile molecule, medicamente care în Occident și-au dovedit eficiența, dar de la noi lipsesc. Putea să stabilească măsuri eficiente de raportare a infecțiilor nosocomiale. Putea să corecteze problemele de funcționare ale cardului de sănătate. Putea să controleze mai eficient spitalele cu mari achiziții îndoielnice în aparatură și medicație. Cu alte cuvinte, putea să acționeze în direcția corectă a mandatului său, de ministru tehnocrat, un mandat limitat drastic din punct de vedere al timpului.
     Am spus-o de nenumărate ori: sistemul de sănătate al României este grav suferind. Este nevoie de regândirea acestuia, de adaptarea sistemului la normele moderne din țările europene. Dar, pentru a atinge acest deziderat, este nevoie de o dezbatere amplă, de o viziune asumată corect, democratic, iar pentru aceasta avem Parlament. Nicio lege nu se face pe genunchi, cu sufletul la gură. Cu atât mai puțin Legea sănătății.


Abonament VM 600x600-01 v3b

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Până la 31 decembrie 2020, ai reducere la prețul abonamentului pe 12 luni și ceva în plus:
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.