În urmă
cu trei ani, aveam ocazia să întâlnesc un tânăr cercetător interesat de viaţa şi
activitatea profesorului Grigore T. Popa. Doctorul Richard Constantinescu este preocupat de mult timp de cercetări de
memorie socială şi reprezentări sociale, specializându-se în reconstituirea
unor contexte sociale proteice sau destructive, în care au trăit şi lucrat personalităţi exemplare ale ştiinţei
româneşti. În cărţile publicate, dl dr. Constantinescu a identificat un
personaj exemplar, apoi i-a urmărit parcursul, pentru a reliefa datele
personalităţii care l-au determinat să intre în arena socială. Avem descrierea
copilăriei, studiile liceale, statutul de student la Facultatea de Medicină şi
cea de Ştiinţe, implicarea socială (preşedinte al Centrului Studenţesc Iaşi),
intrarea în profesiune (medic de batalion), căsătoria, intrarea în mediul
academic (şef de lucrări la Facultatea de Medicină din Bucureşti), afirmarea în
profesiune (primele lucrări ştiinţifice publicate, profesor de anatomie şi
antropologie la Institutul de Educaţie Fizică, bursier Rockefeller,
profesor/decan la facultăţile de Medicină din Iaşi şi Bucureşti, director al
Institutului de Anatomie din Iaşi), constructorul instituţional (cercul de
referate, Însemnări ieşene, conferinţele
de la Academie şi de la Ateneul Român.), recunoaşterea (membru al Academiei
Române), presiunea şi loviturile contextului social (atacurile şi persecuţiile
ca urmare a conferinţelor de la Academie şi de la Ateneul Român, culminând cu
epuraţia din învăţământ şi având ca efect sfârşitul prematur al profesorului
Popa). Orice afirmaţie e sprijinită pe documente, pe informaţii verificabile,
pe o bibliografie abundentă şi la obiect. Scrisul său este alert, „rupt“ de
ilustraţii, fotografii, documente de epocă, făcând lectura agreabilă. Dar este,
în acelaşi timp, ştiinţific, riguros, inspirând un sentiment stenic. E ceea ce
specialiştii în scriitură numesc „text total“. Reconstituirea momentelor
dramatice, alternând cu comentariile autorului, redau tensiunea relaţiilor
dintre actorul social şi contextul său.
Dar să
ne aplecăm şi asupra puterii pe care o avea noul context politic în acţiunile
de deturnare a vieţii şi activităţii unora dintre actorii sociali importanţi, aşa
cum e cazul profesorului Popa, aspect pus bine în relief în volumele de documente
sau în teza de doctorat publicate de dr. R. Constantinescu. Psihosociologia
modernă acordă un spaţiu special studierii contextului social-politic, instituţional,
psihologic. Acesta furnizează indivizilor noi cadre de referinţă, imagini de marcă, modele comportamentale şi
practici cotidiene, asigurând o altă socializare şi o nouă integrare socială.
Oamenii şi grupurile umane se formează după mediul cultural frecventat şi
practicile comportamentale în care s-au dezvoltat. Limba, riturile şi
culturile, tradiţiile, vestimentaţia, habitatul, tipurile de relaţii
interpersonale, formează împreună un cadru social-cultural specific, prelucrat şi
încorporat de membrii unei comunităţi. Ansamblu de circumstanţe, contextul dă
sens şi valoare faptelor, ambianţei, mediului, situaţiilor. Dacă schimbi datele
contextului, cum s-a întâmplat la noi, atunci schimbi cadrele de referinţă,
ierarhia valorilor şi practicile sociale. Întrucât contextul are putere, forţă,
tărie, capacitate de a influenţa existenţele; are autoritate instituţională,
domină, exercită presiune, pune în funcţiune limitări; acţionează ca o instituţie
care stabileşte norme, creează constrângeri, îngrădeşte, stabileşte o
normalitate proprie. Şi cine nu se articulează noului context este
marginalizat, izolat, şters, chiar strivit. Cazul multor intelectuali români în
epocă, cazul lui Gr. T. Popa.
Amploarea
personalităţii este pusă şi mai bine în valoare în cartea „Spectatorii istoriei“ prin creionarea portretului de scriitor, a
preţuirii de care se bucura printre scriitori şi a celei de mentor al revistei Însemnări ieşene şi patron al
întâlnirilor de miercuri. Dar şi a conferenţiarului care avea succes, crea
fluxuri de conştiinţă constructivă şi trezea fiori noilor dirigenţi. Prin
conferinţe publice ori de la microfonul posturilor centrale de radio, prin
„rostiri în eter“ pe teme majore, Gr. T. Popa deştepta conştiinţe şi devenea
periculos pentru regim. Să luăm cazul conferinţelor de la Academie. Profesorul
Popa a propus analize şi puncte de vedere originale în două perioade de
degradare extremă a spiritului public: în timpul dictaturii antonesciene şi în
perioada de ascensiune a comunismului. Cele trei rapoarte ale sale au fost
prezentate în faţa membrilor Academiei Române, dar ele n-au fost publicate
integral decât în urmă cu câţiva ani, sub titlul „Reforma spiritului“ (Ed.
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2002).
Condiţiile timpului determină „renunţarea la
personalitate... una dintre relele cele mai mari ale vremii noastre“. Era în
1947, cu valuri de epurări, arestări, prigoniri. Schimbările bruşte provoacă
„antievoluţionism“, frica netezeşte drumul urii şi violenţei, iar „frica socială“
este una dintre „cele mai puternice boli ale timpului nostru“. Boala timpului
este teama de libertate, renaşterea sclaviei spiritului, prin dominanţa
statului-stăpân. „Degradarea se face începând cu creierul“, iar reforma
spirituală trebuie să înceapă cu reconstrucţia ideii. Iată convingeri care l-au
făcut indezirabil şi iată personalitatea exemplară de care se ocupă dl dr. R.
Constantinescu, redându-l comunităţii ştiinţifice în splendoarea sa. Contextul
social controlat, uneori chiar sechestrat, obligă gândirea socială şi memoria
socială să evolueze după comandamente dirijate ideologic care pot deturna viaţa
şi creaţia personalităţii. Gândirea socială alimentată numai cu „idei-sursă“,
„principii“ şi „scheme cognitive de bază“ controlate, proprii unei epoci sau
unor situaţii, pot constitui (cum s-a şi întâmplat) un arierplan pentru
orientarea reprezentărilor sociale şi memoriei sociale în sensul dorit de
putere, dirijându-le în organizarea cunoaşterii ştiinţifice, dar şi a sensului
comun. Situaţie tragică, în acest context socio-cognitiv stagnant s-a găsit
deodată mintea dinamică a lui Gr. T. Popa. A înţeles că s-a instaurat o gândire
socială potrivnică dezvoltării, a încercat să se opună şi a fost eliminat. Iar
cartea „Medici ieşeni în documente.
Grigore T. Popa“, surprinde cu talent această epopee a luptei şi
înfrângerii de moment. Pentru că viitorul, iată, e al eroului. Om de ştiinţă
remarcabil, biolog de vârf, medic, filosof,literat, profesorul Gr. T. Popa ocupă astăzi locul ce-l merită în panteonul
personalităţilor neamului. Iar dlui dr. Richard Constantinescu îi revine
meritul de a fi contribuit la acest efort de re-edificare.
