Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

La cheremul birocraților

Viața Medicală
Conf. dr. Corneliu ZEANA vineri, 15 aprilie 2016
     Odată cu distrugerea potențialului economic al României, îndeosebi prin lichidarea industriei eficiente, a început și demantelarea rețelei medico-sanitare, care, sistemic vorbind, era destul de bine organizată. Fostul ministru postdecembrist al sănătății Iulian Mincu (comunist convins) a început exact pe dos față de ceea ce ar fi trebuit să facă. A distrus rețeaua de circumscripții medicale, bine organizată în teritoriu, care asigura asistența medicală în toate zonele, cât de cât uniform, transformându-i peste noapte pe acești titulari în așa-ziși medici de familie, care își obțin veniturile, destul de precare, din contractele cu CAS. În simetrie, ar fi trebuit privatizate simultan, potrivit modelului occidental, marile spitale bugetivore și care dau randament redus în raport cu sumele alocate, în condițiile în care s-a păstrat organizarea feudală a acestora. Ba chiar ar fi fost necesar ca reforma să  înceapă cu marile clinici și doar după aceea să continue cu rețeaua din teritoriu. Spre deosebire de foștii medici de circumscripție, restructurații dependenți de CAS nu mai asigură profilaxia și nici educația sanitară în teritoriu. Nu mai merg în școli (de aici și eșecul dezastruos al campaniei de vaccinare anti-HPV), nici la căminul cultural. Latura socială a medicinii din teren a fost anulată.
     Decontările către Casă se fac greoi, numeroase acte medicale rămân nevalidate (neplătite), se pierde un timp considerabil pentru parcurgerea șirului de canoane birocratice. Medicii de familie rămân constant în pierdere.
     Cabinetele, care ar fi trebuit să fie preluate fără plată sau cu una modică, i-au ruinat pe  medicii de familie; costul comodatului a crescut exponențial, la fiecare doi ani medicii sunt siliți să plătească 1.000 de lei pentru așa-numita acreditare și multe altele. Toate acestea îi aduc pe medici în pragul disperării și al revoltei. Discrepanța dintre ei și medicii din spitalele de stat a devenit copleșitoare, mai ales după ce ultimii au primit o mărire salarială de 25%.
     Nimic mai anchilozat decât sistemul nostru sanitar, neadaptat realităților europene. Nu trebuie să se mire nimeni că România se plasează pe ultimul loc la aproape toți indicatorii stării de sănătate a populației. Nu există vreo analiză privind cheltuirea banilor și justificarea salariilor. De pildă, în marile clinici universitare, profesorul (care are deja un salariu considerabil peste cel al conferențiarului) primește încă 50% pentru că îngrijește bolnavi, este și șef de secție (altă anomalie), se adaugă alte sporuri, plus comisioanele de la firmele de medicamente (lucru absolut interzis în SUA, de pildă). Profesorii sunt singurii din învățământul universitar care beneficiază de secretare, deși prezența studenților poate fi asigurată de oricare dintre asistenți. Programul în clinică se desfășoară între orele 8 și 13, când bolnavii iau masa, iar medicii se îndreaptă spre cabinetele private, iarăși un lucru interzis în multe țări, conflictul de interese fiind evident.
     La noi, nimeni nu plătește abuzurile, iar de ambulanță/SMURD se abuzează copios, pentru că serviciul de urgență este gratuit. Un exemplu din Elveția, unde un conațional de-al nostru s-a rătăcit în munți, în afara traseului: apel telefonic, un elicopter l-a salvat din locul primejdios în care se blocase și unde putea muri; în final, a fost pus să achite costurile, deoarece se abătuse de la traseele montane. Armate de salvamontiști salvează, la noi, astfel de turiști care nu respectă regulile. Cine plătește efortul? Noi, contribuabilii. Sunt speriat de mulțimea celor care apelează la Salvare deoarece au constatat că le-a crescut tensiunea sau că îi doare capul. Se deplasează o autosanitară cu personal calificat, care constată (în 90% din cazuri) că nu era vorba de fapt de vreo urgență amenințătoare pentru viață. Bucureștiul freamătă de sirenele ambulanțelor. Cum se petrec lucrurile la Bruxelles, de pildă? Medicii generaliști asigură, prin contract cu Casa, răspunsul la majoritatea acestor apeluri. Ei se deplasează cu automobilul personal, fac, la nevoie, o electrocardiogramă sau alte investigații, aplică un șoc electric dacă pacientul a făcut stop cardiac (tot cu aparatura personală), iar, atunci când este cazul, medicul solicită ambulanța dotată cu tot necesarul pentru un act medical major și transport la spital. Acest lucru este rareori necesar, o bună parte din solicitări fiind pentru atacuri de panică, crize de spasmofilie sau alte probleme minore. Este mult mai puțin costisitor să apelezi la un medic generalist decât să plătești deplasarea unui întreg echipaj. Plus de asta, medicul generalist eliberează o scrisoare medicală către medicul de familie, ceea ce echipajul nostru nu face, astfel încât acesta din urmă este informat numai de pacient – care-i spune doar că a chemat salvarea deoarece îi crescuse tensiunea. Timpul scurs între apelare și sosirea medicului este mult mai scurt și se economisesc bani. La noi, Casa nu plătește medicilor de familie urgențele sau o face cu extremă dificultate, aceasta fiind una dintre sursele conflictului medicilor cu Casa. Desigur, în multe situații de urgență, bolnavul nu are asupra sa cardul de sănătate, iar Casa nu decontează decât în baza acestui card. Or, un anumit procent (decent) de urgențe rezolvate fără ca pacientul să aibă asupra sa cardul de sănătate ar trebui să fie acceptat, cu atât mai mult cu cât aceste situații sunt, de regulă, cele mai mari consumatoare de timp.
     Rezolvarea defectuoasă a numeroaselor cazuri din teren presupuse a fi urgențe duce la aglomerarea camerelor de primire din toate spitalele de urgență, multiplicate enorm după 1989 în București. Dar acestea sunt gândite pentru cazurile cu reale probleme de urgență, nu pentru consultații ambulatorii de tip policlinică. În multe state europene, pensionarii primesc (alături de tichetele de călătorie) și cupoane în baza cărora solicită un medic la domiciliu în situații presupuse de urgență. Medicul generalist colectează aceste tichete semnate și, la finele lunii, le decontează la Casă. Un sistem bine organizat evită abuzurile.
     Medicii de familie asigură greul asistenței medicale din teren, de ei depinde degrevarea spitalelor și ameliorarea indicatorilor stării de sănătate. Ar trebui să fie mai bine reprezentați în acele comisii care orientează politica Ministerului Sănătății, precum și în Colegiul Medicilor, iar guvernul ar trebui să le acorde o atenție prioritară.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC