Newsflash
OPINII

Kinetoterapia și accidentul vascular cerebral

de Bogdan RACOVIȚĂ - ian. 22 2016
Kinetoterapia și accidentul vascular cerebral
     Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește accidentul vascular cerebral (AVC) ca fiind „orice perturbare rapidă a funcției cerebrale cu semne de dezvoltare focală (sau globală), cu simptomatologie care durează 24 de ore sau chiar mai mult, care duce la moarte, de nicio altă cauză aparentă decât cea de origine vasculară“. Accidentul vascular cerebral poate fi vascular ischemic sau vascular hemoragic. Riscul de AVC crește odată cu vârsta, în special la cei peste 65 de ani (aceștia prezintă risc de AVC în proporție de 75%). Tratamentul pentru persoanele care suferă de accident vascular cerebral este atât farmacologic, cât și non-farmacologic.
     Tratamentul non-farmacologic include intervenția kinetoterapeutului la câteva zile după accidentul vascular. Aceasta are rolul de a îmbunătăți calitatea vieții pacientului și a familiei acestuia. Recuperarea trebuie făcută în special în primele șase luni, după această perioadă efectul său diminuându-se. Specialistul în kinetoterapie trebuie să studieze fișa pacientului și eventualele diagnostice secundare care ar putea să îngreuneze programele de kinetoterapie.
     Kinetoterapeutul trebuie să aibă în vedere și efectuarea unei prime evaluări a pacientului. El trebuie să stabilească pe care parte este accidentul vascular, care sunt mișcările pe care pacientul le poate efectua singur și care sunt nevoile și așteptările pacientului. Dacă pacientul nu poate comunica, atunci kinetoterapeutul va discuta cu familia pentru a afla informații relevante despre el. În urma evaluării, specialistul va alcătui un program cu obiective realiste, care presupune ca pacienții să meargă singuri, să se alimenteze singuri și să devină cât mai independenți de restul familiei.
     În unele zile, pacienții nu au dispoziția necesară pentru a efectua programul de kinetoterapie, pentru că mulți dintre ei sunt în depresie. Abilitățile de comunicare atât verbale, cât și non-verbale ale specialistului în kinetoterapie ar trebui să existe în asemenea situații, pentru o mai bună comunicare și colaborare cu pacientul și familia acestuia.
     Programul de kinetoterapie va include manevre precum: exerciții pasive, exerciții active și mobilizări în diferite decubite. Chiar și masajul trebuie să facă parte din programul kinetoterapeutic. Manevrele sunt introduse în program pe parcursul evoluției stării de sănătate a pacientului, împreună cu obiecte specifice diferitelor programe de kinetoterapie: placă de echilibru, minge Pezzi, baston, saci de nisip, minge medicinală, bicicletă etc. 
     La sfârșit, vor exista discuții cu membrii familiei pacientului pentru învățarea diferitelor tehnici de kinetoterapie de bază, în vederea efectuării și la domiciliu pacientului.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe