Capacitatea de a admira este ea însăşi
admirabilă, iar recuperarea unei personalităţi din perioada interbelică
reprezintă o formă de igienă spirituală. Joi, 25 septembrie, mansarda librăriei
Bastilia din Capitală a găzduit lansarea volumului „Grigore T. Popa – Jurnalul
unui savant român în America“, primul dintr-o serie de autor dedicată
anatomistului şi scriitorului ieşean. Publicată la editura Filos, sub
îngrijirea dr. Richard Constantinescu, cartea reprezintă o colecţie a primelor
relatări româneşti despre experienţa americană, apărute sub formă de articole
în ziarul „Dimineaţa“, într-o Românie care oscila între Est şi Vest. Au vorbit
despre toate acestea dr. Richard Constantinescu, profesorul Theodor Paleologu –
căruia îi aparţin cuvintele din deschiderea materialului de faţă –, Ionuţ
Trandafirescu, directorul editurii Filos, şi Daniel Mazilu, doctor în
filozofie.
Grigore
T. Popa s-a născut în 1892, la Şurăneşti, judeţul Vaslui, şi a murit în 1948,
la Bucureşti, la un an după ce a susţinut conferinţa de la Ateneu în care a
supărat autorităţile vremii cu îndemnul „Mai multă ştiinţă, dar mai multă
morală creştină“. Grete, cum îi spuneau apropiaţii, a fost un model de
moralitate şi de curaj, poate cea mai mare realizare a intelectualităţii
ieşene, după cum au spus cei prezenţi: profesor de anatomie şi decan al
Facultăţilor de Medicină din Iaşi şi Bucureşti, prorector al Universităţii
Mihăilene din Iaşi, preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi,
antreprenor social, orator, publicist, eseist, prozator, director al revistei Însemnări ieşene, membru corespondent al
Academiei Române, membru titular al Academiei de Medicină. Dr. Richard
Constantinescu a povestit pe scurt traseul urmat de Grigore T. Popa, de la
traducerile din limba germană pe care le făcea în clasa a IX-a, la modul în
care a transformat locurile prin care a trecut, la cele doar 15 minute în care
a fost ministru al învăţământului, în Iaşi, la dificultatea de a se adapta
Capitalei.
Grigore
T. Popa a stat un an în Statele Unite şi observaţiile lui despre societatea
americană merg împotriva multor prejudecăţi de atunci şi de acum, multă lume
văzând în SUA o lume despiritualizată, consideră Theodor Paleologu. Textele
sale pun în evidenţă admirativ, dar nu fără rezerve, viaţa universitară şi
accesul la cultură într-o societate efervescentă, în care un coleg american i-a
făcut recomandarea „Nu jui
lăsa aerul din jurul tău să stea“. Cu o frază plăcută,
firească, medicul ieşean povesteşte despre „premianţii Nobel în pantaloni
scurţi“, după cum aminteşte Daniel Mazilu, şi tot Mazilu îl numeşte pe Gr. T.
Popa „naşul primului Nobel românesc“, pentru că el a fost cel care l-a sfătuit
pe George Emil Palade să rămână în State şi i-a scris recomandări pentru
profesorii americani. În multe pasaje, anatomistul aminteşte simplitatea
oamenilor mari, în antiteză cu medicii care îşi dau importanţă şi pe care îi
denumeşte „biscuiţi gonflaţi“, le-a spus celor prezenţi dr. Richard
Constantinescu.
Este al doilea jurnal scris de Gr. T. Popa,
primele însemnări datând din perioada războiului. Un al doilea volum se află în
pregătire pentru publicare, sub coordonarea dr. Richard Constantinescu.
