Tema sponsorizărilor primite de personalul medical de la companiile
farmaceutice a fost adusă în atenția opiniei publice în această perioadă „furtunoasă“
a schimbărilor din lumea medicală românească, pe fundalul tragediei din „Colectiv“.
Pe acest fundal, considerăm că a început și schimbarea în interiorul Colegiului
Medicilor din Municipiul București (CMMB), care numără nu mai puțin de 14.000 de
membri, reprezentând un sfert din totalul medicilor înscriși în Colegiul Medicilor
din România (CMR).
Din păcate, constatăm că organizația profesională a medicilor, respectiv
Colegiul Medicilor, nu a fost consultat sau întrebat măcar cu privire la această
problemă a sponsorizărilor, înainte ca instituții reprezentative ale guvernului
să se pronunțe în spațiul public, afectând grav încă o dată imaginea și statutul
social al medicului.
Considerăm absolut necesară intervenția CMMB de a expune un punct
de vedere al organismului legal care coordonează activitatea medicilor în cel mai
mare centru universitar al țării – care reprezintă și cea mai mare parte a numărului
de medici arondați unui centru universitar. În primul rând, trebuie menționat faptul
că medicul are nevoie de pregătire continuă; un medic învață toată viața. Această
pregătire continuă este verificată la reînnoirea autorizației de liberă practică
a medicului, el trebuind să acumuleze, în cinci ani, minimum 200 de puncte de educație
medicală continuă (EMC).
Punctele EMC se realizează prin participarea la evenimente științifice,
simpozioane, cursuri, conferințe, congrese, care implică plata unor taxe de participare,
și, de multe ori, costuri de deplasare și cazare. O mare parte a acestor costuri
sunt acoperite de regulă, în multe țări, de companiile farmaceutice atât în țări
mai puțin dezvoltate, cât și în țări dezvoltate. Este adevărat că în temeiul legii
privind organizarea învățământului postuniversitar medical și farmaceutic uman (HG
nr. 2300/2004) se prevede că aceste costuri pot fi suportate de beneficiari sau
angajatorii acestora, însă, având în vedere subfinanțarea cronică a unităților sanitare
din România, susținerea activității de perfecționare a angajaților este, practic,
inexistentă, iar obligarea unităților sanitare să susțină financiar pregătirea continuă
nu ar duce decât la restricționarea accesului medicilor la aceste activități.
În plus, companiile farmaceutice își asigură dezvoltarea programelor
pe piața medicală prin cooptarea în Advisory Board, în elaborarea de studii
clinice, a experților care sunt lideri de opinie, cu background științific puternic.
Acești experți își declară potențialul „conflict de interese“ în mod transparent,
prin uzitatul termen „disclosures“, care permite ca activitățile lor în colaborare
cu companiile farmaceutice să fie declarate și, astfel, expuse analizei oricărui
organism abilitat. Această practică internațională are la bază, de fapt, o normă
a prezumpției de nevinovăție, care trebuie să primeze într-un stat de drept. A considera
că activitatea de colaborare, în anumite activități științifice, cu companiile farmaceutice
este echivalent cu a fi angajat al acestora, calitate incompatibilă prin lege cu
desfășurarea activității medicale, este, de asemenea, o denaturare periculoasă a
stării de fapt, premisă care aduce grave prejudicii libertății profesionale a medicului.
Chiar anumite interpretări excesive existente în legislație în acest moment produc
dificultăți majore în desfășurarea activității comisiilor de specialitate și a cooptării
experților în domeniu în aceste activități.
De altfel, trebuie menționat faptul că organizația profesională CMR
este membru în consiliul UEMS (Uniunea Europeană a Medicilor Specialiști) care reglementează,
prin Comitetul European de Acreditare a Evenimentelor de Educație Medicală Continuă
(EACCME), activitățile educaționale și respectă normele acestuia. În acest sens,
putem spune că activitatea de perfecționare a medicilor din România este reglementată
conform normelor europene, iar interpretarea tendențioasă și nonconformă a activității
lor afectează statutul social al medicului român. CMMB nu încurajează utilizarea
acestor drepturi profesionale în alte scopuri și se alătură organismelor care au
identificat cazuri de fraudare a acestui sistem prin relații necuvenite între medici
și companii farmaceutice, însă, în același timp, susține dreptul corpului medical
de a fi respectat, conform poziției sociale și a nu se asocia astfel de cazuri imaginii
medicului român.
Cu siguranță, modul de susținere financiară a evenimentelor și proiectelor
științifice este perfectibil, iar la nivel internațional există o continuă schimbare
și reglementare a modului de relaționare între medici și companiile farmaceutice
și de tehnică medicală, care caută cele mai bune soluții pentru a asigura independența
deciziei profesionale a medicului. CMMB își propune să fie alături de medicii pe
care îi reprezintă și să susțină libertatea profesională și socială a medicului,
să restabilească poziția acestuia în societatea românească.