Învăţământul medical este indisolubil legat de practica medicală a studenţilor și de implicarea medicilor cadre didactice în îndrumarea și supravegherea nemijlocită a acestora. Integrarea clinică este modalitatea reglementată prin care medicul cadru didactic livrează servicii medicale. Modul de reglementare juridică a practicii medicale didactice asistate oferă o serie de repere importante, dar unele aspecte rămân totuși confuze, lăsând loc de speculaţii și interpretări.

Metodologia prin care sunt reglementate relaţiile contractuale dintre unitatea de învăţământ medical și furnizorul de servicii medicale o găsim în acte normative specifice. Astfel, există Ord. m.s. nr. 140/2007 și Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării și Tineretului nr. 1515/2007, care stipulează: „Activităţile de învăţământ medico-farmaceutic, postliceal, universitar şi postuniversitar se desfăşoară sub îndrumarea personalului didactic care este integrat în spital”.

Pe de altă parte, efectuarea stagiilor practice este obligatorie, potrivit aceluiași act normativ, pentru a asigura „dobândirea unor cunoştinţe şi competenţe generale şi de specialitate, precum și a abilităţilor cognitive specifice profesiei”. Legea nr. 95/2006 și Legea nr. 1/2011 prevăd amândouă obligaţia practicii de specialitate.

Completări la contractul-cadru

Integrarea clinică a cadrelor didactice se face fie în secţiile clinice, fie în ambulatoriile de specialitate. Pentru stomatologie, sunt aplicabile amândouă. Este vorba despre secţiile clinice de chirurgie maxilo-facială și în ambulatoriile de stomatologie. În medicina dentară, serviciile furnizate pe baza unor contracte cu casele de asigurări de sănătate asigură sustenabilitatea integrărilor clinice. Practica medicală de specialitate se poate efectua și în unităţi medicale private.

Plata pentru integrarea clinică a fost reglementată relativ recent, raportat la actele normative amintite. Legea nr. 205/2022 aduce completări la Legea nr. 95 privind reforma în domeniul sănătăţii, stipulând că indemnizaţia lunară pentru integrarea clinică trebuie să fie de 50% din salariul de bază al funcţiei. În cazul în care nu există o relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, indemnizaţia trebuie asigurată de la bugetul de stat – vezi aliniatul 1.4 din actul normativ amintit mai sus.

Ambulatoriile de stomatologie – subdimensionte

Pentru medicina dentară este aplicabilă această legislaţie, dar numărul de medici stomatologi cadre didactice cu integrare clinică este mult prea mic, raportat la numărul total de cadre didactice și la numărul de studenţi din facultăţile de medicină dentară. Ambulatoriile de stomatologie sunt subdimensionate și nu pot acoperi nevoia de stagii clinice la pacient, și nici nu oferă pacienţilor o accesibilitate rezonabilă la servicii medicale de specialitate.

Sistemul de asigurări sociale de sănătate trebuie să ofere posibilitatea de a fi contractate mai multe servicii stomatologice de ambulatoriile în care studenţii își desfășoară stagiile practice. Pentru realizarea acestui obiectiv, este nevoie de un cumul de trei factori: creșterea semnificativă a integrărilor clinice pentru stomatologie, dimensionarea corectă a ambulatoriilor de medicină dentară și asigurarea sustenabilităţii legislative și financiare prin contractul-cadru și normele acestuia în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Integrările clinice rămân astfel un reper comensurabil în aprecierea politicilor de sănătate, a indolenţei cu care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate tratează problema accesului asiguraţilor la servicii medicale stomatologice, a modului în care Ministerul Sănătăţii este preocupat de organizarea unor ambulatorii de stomatologie puternice și superficialitatea cu care universităţile de medicină tratează tema stagiilor clinice pentru studenţii facultăţilor de medicină dentară.