Introducerea dosarului electronic de sănătate (DES) în sistemul sanitar
apare ca o normalitate. În rândul medicilor dentiști, percepția acestuia este controversată.
Trecând peste contextul de oportunitate al implementării sale, acesta având relevanță
minimă în modul de abordare al temei noastre, trebuie să facem referire la contextul
legislativ, apoi, este necesară înțelegerea noțiunii în contextul medicinii dentare
și trebuie luat în considerare și efortul de implementare. Medicul dentist, ca profesionist
liberal, este tentat să ia în considerare cu prioritate ultimul aspect în detrimentul
precedentelor două. De ce ar avea nevoie stomatologia de DES și ce avantaje ar avea
pacienții cabinetelor stomatologice după aplicarea cerinței în medicina dentară?
Concretizarea ideii de evidență electronică a datelor de ordin medical
ale pacienților a apărut în ianuarie 2015, odată cu emitere H.G. nr. 34 din 21.01.2015,
publicată în M.O. nr. 65 din 26 ianuarie 2015. După o pauză destul de mare, în octombrie
2016 a fost emis ordinul comun al Ministerului Sănătății (MS) și Casei Naționale
de Asigurări de Sănătate (CNAS). Astfel, prin Ord. m.s. nr. 1123 (și al CNAS cu
nr. 849) din 12.10.2016 au fost legiferate datele, informațiile și procedurile operaționale
necesare utilizării și funcționării dosarului electronic de sănătate al pacientului.
Se pleca de la ideea introducerii unei metodologii privind modalitatea de utilizare
și completare a dosarului electronic de sănătate al pacientului. Chiar din art.
1 al H.G. nr. 34 este enunțată relevanța bivalentă a sistemului, respectiv beneficiile
pentru pacienți și pentru medici. Pe scurt, este vorba despre un istoric medical
ce cuprinde antecedentele personale patologice semnificative ale pacientului și
antecedentele personale fiziologice. Poate fi folositor pentru pacient și foarte
util și economic pentru medic. Riscul omisiunilor anamnestice orale curente sunt
eliminate și implicit diminuează considerabil riscul de eroare medicală. Astfel,
o alergie sau o patologie gravă a pacientului poate fi cunoscută imediat de medicul
curant putând fi evitate incompatibilitățile și contraindicațiile, iar colaborarea
interdisciplinară a medicilor se poate îmbunătății considerabil.
Medicina dentară este vulnerabilă la capitolul
de istoric medical al pacientului. Fie din dezinteres, fie din inconștiență, pacienții
ascund medicului dentist aspecte importante din istoricul lor medical și există
riscul ca medicul stomatolog să aplice tratamente sau să facă intervenții, în necunoștință
de cauză, contraindicate pacientului. Aceasta este o speță frecventă. Cele mai numeroase
complicații apar ca urmare a unor astfel de premise. DES aduce o schimbare majoră
și benefică. Pacienții au posibilitatea să beneficieze de acces la o bancă de stocare
de informații care poate fi consultată de medic exclusiv cu acordul lor explicit,
cu excepția situațiilor de urgență. Evident, pentru ca baza de date să existe, aceasta
trebuie încărcată cu informații de către medici.
Cine are dreptul sau cine are obligația de a folosi sistemul DES?
Referindu-ne la medicina dentară și raportându-ne la lege se poate afirma că obligația
înrolării în platforma informatică din cadrul sistemului asigurărilor de sănătate
revine medicilor care își desfășoară activitatea într-o relație contractuală cu
o casă de asigurări de sănătate (Ord. m.s. nr. 1123/2016 art. 1 alin. m), dar și
furnizorilor de servicii medicale care nu se află în relații contractuale cu casele
de asigurări de sănătate (Ord. m.s. nr. 1123/2016 art. 3 alin. 1). Cabinetele medicale
dentare sunt furnizori de servicii medicale, iar aceste servicii sunt autorizate
și sunt publice. Conform H.G. nr. 34/2015, la art. 3 alin. 2), „prin furnizori de
servicii medicale se înțelege persoane fizice sau juridice autorizate de Ministerul
Sănătății pentru a furniza servicii medicale”. Se poate concluziona că și cabinetele
stomatologice sunt incluse în această definiție. Serviciile medicale sunt acordate
de personalul medical calificat. În contextul legislativ al DES este precizată fără
dubii profesia de medic. Dar, dacă ne raportăm la Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătății în forma consolidată, la art. 480 alin. 3, se face referire
la exercitarea profesiei de medic dentist și se precizează fără echivoc următoarele:
„Caracterul specific al activității exercitate în baza titlurilor oficiale de calificare
în medicina dentară prevăzute de lege, individualizează, distinge și separă profesia
de medic dentist de profesia de medic” (sublinierea noastră).
H.G. nr. 34/2015 și Ord. m.s. nr. 1123/2016 folosesc de mai multe ori sintagma medic, dar niciodată aceea de medic dentist. În acest context, medicii dentiști
pot înțelege că ei nu se regăsesc în contextul actelor legislative care reglementează
DES.
Profesia de medic dentist poate fi exercitată și în calitate de medic
dentist fără specialitate, spre deosebire de absolvenții facultăților de medicină
(Legea nr. 95/2006, art. 485 alin. (1)). Medicii dentiști care nu au gradul de medic
specialist pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate. Aceștia ar
avea obligația de a se înregistra în sistemul informatic al DES, așa cum s-a arătat
mai sus. Ord. m.s. nr. 1123/2016 în Anexa 2 conține datele și informațiile medicale
transmise în sistemul DES. Din această anexă reiese că fișele de consultație din
specialitățile clinice trebuie completate de medicii specialiști. Cum ar trebui
să procedeze pentru a respecta legea în totalitate un medic dentist care nu are
gradul de medic specialist aflat în relație contractuală cu o casă de asigurări
de sănătate? Astfel de situații pot fi evitate sau pot fi soluționate printr-o consultare
a ministerului cu Colegiul Medicilor Dentiști din România.
Pe de altă parte, sistemul DES este un serviciu public care este
dezvoltat și susținut de CNAS și este adresat pacienților care au obligația prevăzută
în Legea nr. 95/2006 de a se asigura în sistemul de asigurări de sănătate, conform
H.G. nr. 34/2015 art. 5. Pacienții care nu sunt asigurați nu beneficiază de facilitățile
(și obligațiile) generate de DES. La cabinetele dentare, sunt tratați fără discriminare
atât pacienți asigurați, cât și pacienți neasigurați. Pacienții asigurați pot primi
îngrijiri medicale stomatologice, dar numai o parte infimă din fondurile alocate
de CNAS sunt dedicate acestor servicii (aproximativ echivalentul al 4,6 lei per
cetățean pentru un an de zile). Aceste aspecte generează interpretări subiective
din partea medicilor dentiști în vederea înrolării în sistemul informatic al DES.
Patologia stomatologică nu poate fi desprinsă din contextul medical
general al pacienților și corelațiile medicale existente sunt incontestabile. Costurile
generale de îngrijiri de sănătate sunt determinate, în special, de patologia stomatologică.
DES este și trebuie să fie un sistem de operare complex și pentru aceasta, unele
precizări legislative sunt necesare pentru a asimila medicina dentară în mod explicit
și realist în acest sistem. Medicii dentiști manifestă interes pentru această temă
și doresc să primească suficiente detalii privind raportarea lor la sistemul DES,
cu atât mai mult cu cât înregimentarea la sistemul informatic a unui furnizor de
servicii medicale de mici dimensiuni (majoritatea cabinetelor medicale dentare sunt
cabinete medicale individuale) care nu se află în prezent în relații contractuale
cu o casă de asigurări de sănătate implică un efort suplimentar.
