Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Indiferența ucide

Viața Medicală
Dr. Rodica PERCIUN vineri, 20 noiembrie 2015
     Nu pot să fac altceva decât să mă gândesc la nenorocirea petrecută la clubul cu pricina. Simt o teribilă și nevindecabilă compasiune. Niciodată nu am transformat zilele în tenebroase viziuni alimentate de iadul însuși. Frumoși și încrezători într-un ipotetic viitor, copiii tuturor zâmbesc acum din poze. Este atât de normal să vrei să te distrezi, să-ți vezi la sfârșitul săptămânii prietenii, să-ți întâlnești trupa favorită. M-am îndrăgostit eu însămi de muzica trupei rock, de fizionomiile celor filmați înaintea dezastrului. Parcă am fost acolo, eu sau copiii mei.
     Am tremurat și încă tremur pentru cei cunoscuți sau necunoscuți. De aceea, înțeleg și paleta largă a frustrărilor celor rămași în viață și care sunt pe străzi. Mă încăpățânez să întreb la rândul meu: de ce am transformat de luni de zile într-un sanctuar o unitate de elită pentru arși în buricul Bucureștilor, când cazurile speciale tocmai curgeau? Mi-e imposibil să cred că specialiștii, martori (sau complici) la menținerea enclavei ultramoderne în aceeași arie spitalicească, n-au dorit-o, n-au solicitat-o, n-au invadat-o cu orice risc. Poate suferința ar fi fost mai mică. Ce legătură să mai aibă fostul primar Oprescu cu inviolabilitatea unei minuni tehnice pe pragul căreia copiii în agonie se prăbușeau? Nu numărul lor era prea mare, ci numărul paturilor ultradotate este prea mic, oameni buni. Dar pentru că tot exista această impardonabilă disproporție, să așteptăm fix alte șase victime?!
     De ce din nou – iată, din nou violent și fără speranță – insuficiența personalului medical face extrem de dificilă sau imposibilă acoperirea eficientă a multiplelor victime? Distribuirea pe etaje devine un impediment în urmărire? Epuizarea fizică și psihică a personalului implicat cu săptămânile în gestionarea acestor cazuri cere echipe de rezervă  de același calibru. O știm cu toții, nu?
     Putem, tehnic și uman vorbind, să facem față unui astfel de număr de victime cu o patologie complexă ca aceasta? Dar dacă multiplicăm mental cu 10, 20 numărul lor? O explozie la o rafinărie, mină, fabrică de produse chimice, cataclism urmat de incendiu. Ce vom face atunci? Unii își mai amintesc de redirecționarea pacienților gravi către domicilii în noaptea cutremurului din 1977. Trotuarele erau neîncăpătoare. Iar pe atunci era mai numeros personalul medical.
     Am acreditat spitale de urgență care sunt conduse fix cum sunt. Dacă o lume întreagă a auzit liniștitoarele declarații ale managerilor de spitale cum „că se descurcă“, dar și opinia unui specialist care amintea că nu deținem protocoale valabile de lucru și dotarea necesară acestor situații, te întrebi, dacă mai este cazul, pe unde ne aflăm. Nu este mai puțin grav că în orașe mari și cu bogată tradiție medicală spitalele stau să cadă, iar conviețuirea cu mizeria este un loc comun. Nici că, în centre unde lucrează foști miniștri, medicul de gardă dă o fugă vizavi pentru medicația utilă în urgențe. Sunt excepții? Nu!
     Cât de nemeritată este umilința zilnică, în termenii condițiilor de lucru și ai salariilor, față de unicitatea eforturilor echipelor medicale, mai ales în astfel de situații? Medicii ar trebui salvați odată cu bolnavii. Este pregătită societatea să discearnă, să ceară, să impună? 
     Dacă acum nefericiții luptă pentru supraviețuire, mai târziu, norocoșii vor lupta pentru a avea prietenii și familiile aproape pentru restul vieții. Își vor dori chipurile și abilitățile pierdute. Pentru asta suntem pregătiți sau vom considera subiectul închis la fel ca în situația copilașilor supraviețuitori de la maternitate? Nimic nu se încheie odată cu primul transplant de piele.
     Dacă i-am expus, dacă unii i-au judecat în chiar momentul ispășirii păcatelor societății incalificabil de corupte și indiferente, atunci din temelii trebuie făcută schimbarea. Suntem gata să refuzăm minciuna, hoția, suficiența, aroganța și să întindem mâna, nu palma celor mutilați?
     Măcar de-am învăța și de i-am învăța pe guvernanți lecția simplă a netârguielii cu viețile copiilor și părinților noștri.
     Trebuie să înțelegem că problemele sănătății nu se rezolvă doar cu sughițul serverelor casei  de asigurări. Dacă am fi oprit sau vom opri cârdășia și filierele prin care se  scurg banii noștri, sau dacă i-am recupera pe cei furați, am putea naște o mișcare de breaslă credibilă. Am putea  ieși în stradă nu numai să ne plângem copiii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC