În cazul limitării prin constrângeri administrative și/sau economice a independenţei sale, medicul nu este răspunzător. Să analizăm puţin aceste rânduri.
În primul rând, medicul are libertatea de a lua deciziile pe care le consideră necesare pentru tratarea pacientului. Dar această libertate presupune și obligaţia (atât legală, cât și conform jurământului depus) de „a nu face rău”. Adică, nu va supune pacientul la proceduri medicale despre care știe că nu-i fac bine.
Ce se întâmplă însă în cazul în care medicul este constrâns (fie administrativ, prin aplicarea unei sancţiuni, fie economic), să aplice un anumit tratament cu efecte negative asupra pacientului? În această situaţie, va fi exonerat de răspundere.
Medicul nu va garanta vindecarea afecţiunii pentru care pacientul i s-a adresat. Întrucât obligaţia medicului este una de mijloace (adică trebuie să depună toate diligenţele pentru a-l vindeca pe cel aflat în nevoie) și nu una de rezultat, stipularea din Codul Deontologic este una firească. Afecţiunile medicale fiind diverse, unele incurabile, uneori pacienţii nu respectă indicaţiile medicale, reglementarea este una cât se poate de justă.
În activitatea medicală ce se desfășoară în echipă (secţii de spital, proces de învăţământ medical tip rezidenţiat), răspunderea pentru actele medicale aparţine șefului echipei, în limitele atribuţiilor administrative de coordonare, și medicului care efectuează direct actul medical, în limitele competenţei sale profesionale și rolului care i-a fost atribuit de șeful echipei. În echipele interdisciplinare, șeful echipei se consideră a fi medicul din specialitatea în care s-a stabilit diagnosticul major de internare, dacă nu există reglementări speciale care să prevadă altfel.
De menţionat că exprimarea consimţământului informat al pacientului pentru tratament nu înlătură responsabilitatea medicului pentru eventualele greșeli profesionale. De ce? Pentru simplul fapt că pacientul își dă acordul pentru o anumită procedură, dar asta nu înseamnă că se supune tuturor riscurilor. Pacientul înţelege faptul că o intervenţie presupune și niște dezavantaje, dar nu își dă acordul cu privire la culpa medicală cauzată chiar de medic.