Activitatea medicală este cea care suscită cele mai multe întrebări şi necunoscute, datorită faptului că se adresează oamenilor, care permanent îşi modifică standardele, valorile morale, profesionale şi chiar educaţionale. Adaptarea practicianului la o natură umană aflată într-o dinamică de o asemenea anvergură – deosebit de solicitantă, încărcată de responsabilităţi şi uneori fără succes – reprezintă pentru toţi medicii (implicit şi pentru medicii dentişti) o provocare constantă.

   Privită şi analizată fie şi numai din această perspectivă, profesia de medic poartă specificitatea domeniului pe care îl reprezintă. Profesia de medic este una specială, particulară; să nu uităm faptul că singurii profesionişti care depun un jurământ de credinţă profesiei, la debutul lor în activitate, sunt medicii, ceea ce ne responsabilizează suplimentar în asigurarea unui act medical de calitate. În aceste condiţii, practica medicală are un grad redus de predictibilitate sub aspectul interrelaţionării cu pacientul.

   Medicina dentară, ca parte integrantă şi indispensabilă în ansamblul sistemului de îngrijiri de sănătate al oricărei ţări, reprezintă un domeniu distinct, individualizat ca formare şi evoluţie, în cadrul căruia se conturează o profesie cu standarde înalte, deoarece şi medicul dentist trebuie să facă faţă unor situaţii care necesită un comportament şi o judecată bazate pe etică şi pe cunoştinţe profesional-ştiinţifice aprofundate, coordonate principale şi intrinseci ale practicii stomatologice.

   Concomitent cu obligaţiile şi responsabilităţile, trebuie ştiut şi conştientizat, mai ales de către decidenţii şi responsabilii politici, faptul că medicii dentişti au şi drepturi specifice. Etica în medicina dentară ar fi incompletă dacă nu s-ar aborda şi problema modului în care reprezentanţii acestei bresle profesionale sunt sau ar trebui să fie percepuţi de pacienţi, de societate, de colegi. E mai dificil, dacă nu chiar imposibil, a se menţine standardele etice şi profesionale, atunci când drepturile sunt ignorate. În aceste condiţii, Colegiul Medicilor Dentişti din România, ca organism profesional, apolitic şi cu responsabilităţi delegate de către autoritatea de stat, în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de medic dentist, este, în egală măsură, responsabil şi de dezvoltarea şi aplicarea principiilor eticii în condiţiile economice, sociale şi politice existente la un moment dat, ca şi de promovarea drepturilor membrilor săi.

   Având în vedere aceste aspecte, dar şi pentru evoluţia dinamică a profesiei, cultura şi practica medicală au nevoie de o permanentă confruntare de idei şi păreri, de o permanentă căutare şi expunere, inclusiv mediatică. În acest context, oportunitatea pentru exprimare, reprezentare, schimburi de opinii, pe care săptămânalul „Viaţa medicală“ o oferă Colegiului Medicilor Dentişti din România este nu numai binevenită, ci şi foarte utilă; această oportunitate ne perfecţionează, amintindu-ne în acelaşi timp limitele pe care trebuie să le învingem.

   Prin asumarea rolului de conştiinţă a societăţii, „Viaţa medicală“ pare a se regăsi în portretul scriitorului creativ al lui William Wordsworth, ce reprezintă „un om care vorbeşte (scrie) despre oameni, care cunoaşte bine natura umană, căruia îi place să exprime pasiuni şi dorinţe similare celor manifestate în univers şi care are întotdeauna impulsul de a le crea, atunci când nu le găseşte“ (Preface to Lyrical Ballads).

   În final, acum, la împlinirea a 22 de ani de activitate editorială şi apariţie neîntreruptă, conducerea Colegiului Medicilor Dentişti din România, în numele celor peste 16.000 de medici dentişti, urează tuturor celor care trudesc pentru prestigiul săptămânalului „Viaţa medicală“ multă sănătate, putere de muncă, mari şi frumoase realizări.