Newsflash
OPINII

Igiena ține și de educație

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - ian. 17 2020
Igiena ține și de educație

Pe lângă importanța enormă pe care o are curățenia într-un spital, este și o chestiune ce ține de branding, dar mai ales de educație.

Măcar de-ar cânta din furca chieptului în timp ce scarchină chietrele din fața clinicii! Dar atâta potrivnicie răzbătând dintr-un chip de femeie nici c-am mai văzut. Fiecare rotire cosită a trupului și fiecare mișcare a picioarelor, pe măsură ce se apropia de intrare, îi sporea lehamitea. A izbit ușa, a luat de un colț covorul din cauciuc și l-a plesnit scurt de perete, a apucat tija mopului rotativ și a început un dans frenetic printre gravidele răsturnate pe fotoliile rupte din hol.

igiena

Habar n-am dacă mișcările bruște ale femeii de serviciu erau de vină sau soluția pe care o folosea, dar mai toate gravidele s-au simțit ca-n primul trimestru. Mâinile s-au dus fulgerător, una spre gură, iar cealaltă pe burtă.

Nu știu dacă sensibilitatea la miros ori neuronii oglindă m-au pus să imit acțiunile mamelor, dar mărturisesc indignarea pe care am trăit-o, în momentul în care am auzit-o țipând la femeile care-și așezaseră picioarele și nu respectaseră ordinul ei de a le „ține sus, până se usucă pe jos”.

În fișa postului unei femei de serviciu, angajată într-un spital, se scrie că este un „post fără complexitate și cu efort intelectual minim”. Nu mi se pare deloc o activitate atât de lipsită de complexitate și pentru care anumite funcții ale emisferelor cerebrale pot să lipsească.

Pe lângă importanța enormă pe care o are curățenia într-un spital și, în general, în orice spațiu, este și o chestiune ce ține de branding, dar mai ales de educație. Modul în care ne purtăm cu spațiul în care lucrăm dă măsura modului în care vom trata mediul.

În multe spitale prin care am trecut am observat că femeile de serviciu nu purtau mănuși de latex, ustensilele folosite la așa-zisa curățenie erau spălate și curățate în chiuveta din cabinetul de consultații, mopul nu se usca niciodată pe vreun suport special și nu exista vreo încăpere în care să fie depozitate produsele și ustensilele destinate efectuării curățeniei.

Disciplina de Igienă, din cadrul universităților de medicină și farmacie din țară, este adesea tratată ca o cenușăreasă, studenții neînțelegând importanța ei și nici faptul că aerul, solul și apa sunt factori de mediu ce trebuie valorizați mai mult decât o tumoră sau un tușeu, că igiena presupune dezvoltare fizică și neuropsihică, că spațiul locuit – rezervă de spital sau camera bebelușului – ține de igienă, iar termeni precum preventiv sau materiovigilență e necesar să-i aibă scriși în capul listei zilnice în activitatea lor medicală.

Când văd mașina celor de la salubritate, mereu am un sentiment aparte față de activitatea acelor oameni care adună zilnic gunoiul pe care îl producem. Strâmbăm din nas când zărim mașina și pe acei oameni cu uniformele murdare și nu ne gândim că resturile pe care aceștia le strâng au fost produse de noi.

Trupurile lor s-au îmbibat cu mirosul reziduurilor atâtor și atâtor persoane care îi privesc drept niște oameni din clasa de jos, pe care refuză să-i vadă, când le apar pe sub balcoane. Se retrag cu scârbă în locuințele lor minunate. Așa și pe șosea, când le apare în față mașina cu gunoi. Fac orice manevră să o depășească.

Nimeni nu înțelege că, asemenea femeii de serviciu pe care o vedeți la intrarea într-o clinică, cei de la salubritate sunt primii care apără sănătatea publică a orașelor în care locuim. Unii copii sunt educați că mama va lua de pe jos coaja de banană aruncată prin cameră, că tata le va aranja patul. Adulții de mai târziu știu că e treaba unei femei de serviciu sau a personalului de la salubritate să adune și să curețe locurile prin care au trecut.

Să încercăm să ne educăm, să privim altfel femeia de serviciu și pe oamenii care ne igienizează spațiile și orașele, dar să nu acceptăm angajarea unor persoane care disprețuiesc această activitate și pe oamenii care par a le sta mereu în drum când o desfășoară.

Când se vorbește despre calitățile unei chirurg, adesea se citează o expresie ce face referire la ochii de vultur, inima de leu și mâna de femeie. Vulturii spitalelor sunt însă femeile de serviciu. Prin 1832, Charles Darwin se arăta dezgustat de vulturi, pentru că-și „găseau plăcerea în putreziciuni”. Nu știa pe atunci de rolul ecologic pe care-l aveau vulturii și că dispariția lor face ca anumite boli să se răspândească.

Ulterior, Darwin și-a schimbat părerea și i-a admirat.


Notă autor:

Foto: rawpixel.com

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe