Pensionari care nu-și permiteau o ecografie carotidiană sau o osteodensitometrie. Soţi sau soţii care își scuturau portofelele pentru a achita o tomografie computerizată.

Diagnostice sumbre care îi făceau să rămână nemișcaţi pe scaunele din holurile clinicii. Încurajări și reacţii care mai de care mai emoţionante. Nici amicul meu nu a ieșit prea vesel după investigaţia ultrasonografică.

Oricine lucrează în sectorul medical și oricine a fost pacient sau însoţitor a putut observa ceea ce am descris. Și i se va părea firească asocierea dintre o clinică medicală și suferință, ba chiar și tarifele ridicate ale serviciilor oferite.

Ridicate, din perspectiva pacientului, nu și a celor care le percep. Parcă și aud o voce șoptind: „Dacă nu și-au păzit sănătatea, acum să plătească! Și preţul durerii, și cel al investigaţiilor, și al tratamentelor!”. Și dau ușor din cap, în semn că aprob ce-mi susură vocea.

Cum am ieșit din clinică am văzut un grup de oameni ce treceau încărcaţi, ca albinele, cu sacoșele pline. Taman în faţa unităţii medicale, mai impunător, se afla un supermarket. Și de acolo ieșeau, perechi-perechi, pensionari, abia mergând, dar încărcaţi cu fructe și legume pentru toamnă.

Am spune că sunt de felicitat pentru alegerile lor alimentare: fructe și legume, așa cum îi și îndeamnă mesajele transmise zilnic de televiziuni. Însă, nici pe departe nu e așa.

Doamnele și domnii își făceau proviziile pentru toamnă-iarnă. Nu că le-ar fi așezat în congelator, ci transformat în conserve: dulceţuri, zacuscă și alte cele.

Cămări în care stau pe rafturi zeci de borcane pline cu zahăr, sare, ulei și prăjeală din belșug. Și pentru asta, femeile românce, mai tinere sau mai în vârstă, ajung să se numească gospodine.

Iar cele care se cred mai gospodine decât altele se și fotografiază în timpul etapelor de pregătire și, cu mândrie, adaugă #gospo. Și urmează un val de comentarii în care este elogiată femeia româncă.

Când am postat pe o reţea de socializare despre faptul că bunicuţele din România sărează în exces mâncarea și își încarcă nepoţii cu mâncăruri nesănătoase, chiar din primele luni de viaţă, am primit multe mesaje în care am fost acuzat că fac parte dintr-o conspiraţie împotriva bunicuţelor.

Când am fotografiat un șir de mașini scumpe așteptând să cumpere „mâncarea săracului” de la un lanţ fast-food, mulţi medici s-au simţit ofensaţi de vorbele mele.

Cum pot să susţin că un bol din carton cu cinci aripioare fierbinţi, o porţie mare de cartofi prăjiţi, un sos și o băutură carbogazoasă maronie sunt meniul sărmanului?

Dacă eram prieten virtual cu doamna dr. Bilic era și mai rău. Nici nu știu ce mi-ar fi scris dumneaei, care încurajează regimul de slăbit cu shaorma, ciorbă cu afumătură, merdenele calde, îngheţată zilnic și salamuri. Și, la final de zi, alcool și anxiolitice. Și, să nu uit, cum dânsa tocmai spunea: „La naiba cu fructele!”.

Avea dreptate vocea mea, dar numai pe jumătate. Sunt de vină oamenii că ajung să sufere de durere și de subţierea portofelelor, dar mai vinovaţi sunt medicii pentru care o alimentaţie sănătoasă nu contează!

Sau aceia care, din binecuvântate pricini, pesemne, nu cunosc biochimie și multe alte discipline care, dacă e să citesc volumul publicat de profesorul Aurel Ivan, s-ar încadra în conceptul de „Medicină a omului sănătos”. Că-i zis de Hippocrate sau nu, celebrul citat privitor la alimente ca medicament nu contează.

Contează că educaţia nutriţională lipsește cu desăvârșire. Nu din grădiniţe sau școli, ci din școlile înalte, în care se studiază intens bolile, nicidecum modul în care ne-ar putea fi mai bine dacă am ști cum să ne alegem ceea ce așezăm în farfurii, sau, în cazul unora, în bolurile din poală, din care se îmbucă în mers la șosea.