Fotografia
medicală este un important instrument în activitatea clinică și chirurgicală,
ce poate veni în completarea rezultatelor investigațiilor paraclinice.
Fotografii medicali sunt instruiți pentru a obține imagini cât mai detaliate și
obiective, având, deopotrivă, cunoștințe de tehnică fotografică, anatomie și
estetică. Scopul fotografiei medicale este obținerea unor imagini profesioniste
ce ilustrează cu fidelitate aspecte specifice ale unor răni sau ale unor boli.
Aceste imagini sunt utile atât în diagnosticarea precisă, cât și pentru
păstrarea unei evidențe a pacienților tratați și a evoluției acestora. Prin
fotografiile medicale trebuie să se poată descrie manifestările și evoluția
anumitor afecțiuni, dar și recuperarea pacienților în dinamică. De exemplu, în
chirurgie, fotografia medicală documentează tehnicile chirurgicale, etapele
principale ale intervenției, particularități anatomice și reprezintă, totodată,
un document medico-legal.
Fotografiile
medicale ilustrează cu succes atlase de medicină, prezentări pentru congresele
medicale, articole publicate în reviste de specialitate și activități
educaționale. Trebuie reamintit faptul că orice fotograf medical are obligația
de a respecta protocoalele specifice din acest domeniu, normele de igienă din
spital, cabinet sau sala de operație.
Încă
din 1890, anul în care a pătruns în universul medical, fotografia a avut un rol
bine determinat. Dezvoltarea permanentă a acestui domeniu a făcut ca, în toate
ramurile medicinei, această metodă să devină din ce în ce mai diversă și,
bineînțeles, indispensabilă. Prin urmare, marile institute de cercetări,
laboratoare și spitale din lume dispun de departamente dedicate fotografiei
medicale.
Fotografia
medicală poate fi un document obiectiv al foii de observație clinică,
completând rezultatele investigațiilor paraclinice. În acest sens, ajută la
înregistrarea imaginilor intraoperatorii, ale amănuntelor de suprafață (în
chirurgia plastică și cosmetică, dermatologie, boli contagioase, oncologie
etc.), precum și la înregistrarea imaginilor unor elemente anatomice sau
patologice, ale unor atitudini specifice (neurologie, ortopedie, pediatrie
etc.) și ale faciesului (medicină internă, endocrinologie, psihiatrie). De
asemenea, fotografia medicală poate fi o probă medico-legală și poate contribui
la descrierea amănunțită a tehnicilor chirurgicale.
Baze
de date cu evoluția clinică a pacienților există deja în spitalele care
funcționează în sisteme performante de sănătate, precum cele din Marea Britanie
și SUA. Aceste baze de date extinse conțin și imagini care înregistrează
evoluția fiecărui pacient și a tratamentului aplicat, dar și manifestările
bolilor dinaintea tratamentului. Fotograful medical este responsabilul de
realizarea tuturor acestor imagini, dar și de administrarea bazelor de date,
completând prin acest serviciu îngrijirea pacientului.
Astăzi,
mai mult decât oricând, activitatea didactică din orice domeniu este dependentă
de imagine. Un atlas sau un manual ilustrat cu fotografiile potrivite este de
un real folos în pregătirea studenților, iar posibilități de utilizare a
acestui instrument sunt nenumărate: prezentări de cazuri, prezentarea unor
probleme clinice, tehnici chirurgicale sau chiar scheme terapeutice ori
prezentări în cadrul congreselor medicale.
Prima
platformă online de fotografie medicală din România a fost creată în anul 2013.
Aceasta este un spațiu care are rolul de a pune în legătură mai multe categorii
de profesioniști (medici, fotografi, antropologi medicali, scriitori), pentru
ca, împreună, să ofere publicului larg o înțelegere mai bună a universului
medical. Comunitatea FotoMedical își propune să promoveze fotografia medicală
și să susțină reintegrarea fotografiilor în structura de funcționare a
spitalelor românești.
De
la fotografia medicală privită stricto sensu, așa cum am încercat să o arătăm
mai sus, putem trece și la alte abordări mai mult sau mai puțin
medicale/științifice privind fotografia. O importanță din ce în ce mai mare, de
pildă, o are fotografia în cabinetul stomatologic. Fotografia dentară a devenit în ultimii ani un element
indispensabil pentru orice pacient care dorește să abordeze cu maximum de
profesionalism activitatea cotidiană. Fotografia (imaginea) este și unul dintre
cele mai importante mijloace de comunicare. În cadrul medicinei dentare, ea
devine un instrument cu adevărat indispensabil pentru echipa medicală.
Avantajele pe care le oferă fotografia dentară sunt multiple. În primul rând,
este liantul în cadrul comunicării la nivelul echipei medicale și în același
timp reprezintă un instrument de autoevaluare a rezultatelor obținute.
Reprezintă, de asemenea, un instrument valoros în comunicarea cu pacientul și
cu laboratorul dentar, având și un rol educativ privind relația medic
stomatolog–pacient. Nu în ultimul rând, fotografia dentară reprezintă un
element util în realizarea planificării digitale a unor variate soluții
terapeutice.
Fotografia
Kirlian reprezintă o tehnică la limita dintre știință și paranormal. În anul
1939, inginerul Semion Kirlian și soția acestuia au descoperit o nouă tehnică
fotografică, realizată prin expunerea unui obiect într-un câmp electric de
înaltă tensiune și frecvență. Prin această descoperire au crezut că
demonstrează existența „aurei energetice”. Fotografia Kirlian se mai numește și
electrofotografie. În anul 1889, cehul Navratil a folosit prima dată termenul
de electrofotografie, iar șapte ani mai târziu francezul Baravus a realizat
primele electrografe cu mâini și frunze. În anul 1939, cehii Pratt și Sclemmer
au publicat fotografii care arătau o strălucire ciudată în jurul unor frunze. În
același an, Kirlian a dezvoltat această metodă care avea să-i poarte numele.
Ideea i-a venit după ce a văzut întâmplător că pielea unui pacient supus unui
tratament cu electrozi strălucește.
Deși
pentru acest tip de fotografie se folosește și termenul de „aura Kirlian”,
acesta nu trebuie confundat cu ideea mistică de aură. Cu toate acestea, metoda
a stârnit interesul celor pasionați de parapsihologie. În anul 1968, doctorul
Thelma Moss, profesor de parapsihologie la UCLA, a făcut teste pe subiecți voluntari,
susținând că fotografia Kirlian surprinde, de fapt, aura unei persoane sau a
unei ființe vii. Însuși inventatorul acestei tehnici, Kirlian, credea că haloul
de lumină care apare în jurul obiectelor este un fel de aură, mai exact „forța
vitală” sau „câmpul energetic al ființelor vii”. Această aură ar fi influențată
de starea fizică sau emoțională a subiectului. Științific vorbind, aura Kirlian
este influențată de mulți factori: intensitatea curentului electric, umezeala,
presiunea cu care obiectul apasă pe plăcuța conductoare și cât de bine este
făcută legătura cu pământul a obiectului sau persoanei fotografiate. De
asemenea, rezultatele sunt afectate și de existența bacteriilor, a
transpirației sau a grăsimii din țesuturile vii.
În
concluzie, putem spune că modurile în care este aplicată fotografia s-au extins
și au permis, totodată, abordarea lumii medicale din toate cele trei puncte de
vedere: științific (medical), documentar (social) și estetic (artistic).
