Spitalul
Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Filantropia – Bucureşti a aniversat, de
curând, 200 de ani de existenţă pe piaţa serviciilor de sănătate din ţara
noastră şi 131 de ani de servicii de obstetrică-ginecologie; este cea mai
longevivă unitate spitalicească de acest gen din România, cu funcţionare
neîntreruptă. În prezent, spitalul are trei corpuri de clădire proaspăt
renovate şi consolidate şi o capacitate de 211 paturi. Prof. dr. Gheorghe Peltecu, actualul manager al spitalului, expune,
pe scurt, istoria acestei clinici, precum şi noutăţile de aici, în materie de
servicii.
– Când a apărut Filantropia pe piaţa
serviciilor de sănătate din România şi cine a făcut posibil acest lucru?
– Istoria
spitalului Filantropia începe în anul 1811 şi este legată de numele doctorului
Constantin Caracaş, un român macedonean absolvent al Universităţii de la Viena.
Ţările Române, care se aflau sub ocupaţie rusească (în perioada 1806–1812),
treceau prin momente de maximă sărăcie, mizerie şi boală. Capacitatea celor două
spitale existente – Colţea şi Sf. Pantelimon – era mult depăşită. Pe acest
fond, la 1810, dr. Constantin Caracaş, medicul de atunci al oraşului Bucureşti,
a iniţiat şi organizat construirea Spitalului Filantropia, care iniţial s-a
numit Spitalul Mavrogheni sau „al iubirii de oameni“. În 1813, construcţia
spitalul se finaliza, fondurile necesare provenind dintr-o subscripţie publică
la care au răspuns mai mulţi boieri ai vremii: Grigore Băleanu, banul Radu
Golescu, logofătul Gheorghe Golescu, băneasa Safta Brâncoveanu, vornicul
Nicolae Văcărescu, generalul Kutuzov şi numeroşi credincioşi. Era un spital de
caritate, cu 20 de paturi, care avea o destinaţie clară: oferirea de servicii
medicale generale, gratuite, celor săraci, fără mijloace de supravieţuire, fără
deosebire de religie, rasă, sex etc.
Leagănul
obstetricii româneşti
– Cum a apărut maternitatea?
–
Între 1881 şi 1883, Eforia Spitalelor Civile – o organizaţie patronată în
general de Biserică, dar care avea şi un buget alocat de domnitor, ce asigura
tratarea gratuită a nevoiaşilor – a decis ca, pe locul clădirii fostului Spital
Filantropia (care între timp se dărâmase), să construiască o maternitate, cu
120 de paturi. Pe atunci nu exista un asemenea stabiliment care să ofere
servicii dedicate de obstetrică. Încă de la început, s-a numit Maternitatea
Filantropia, denumire care încă este prezentă, cu scrisul de atunci, pe
frontonul clădirii de astăzi.
În
1891, tot aici, s-a construit o clădire în care s-a amenajat o spălătorie
mecanică, pe care o foloseau toate spitalele, iar în 1892 s-a introdus
iluminatul electric. Şase ani mai târziu, în 1898, s-a construit pavilionul B,
numit şi Sanatoriul Protopopescu, cu regim privat. Un an sau doi mai târziu, pe
lângă maternitate, a funcţionat şi prima şcoală de moaşe; practic, maternitatea
Filantropia a devenit leagănul obstetricii româneşti.
– O asemenea maternitate, evident, a
beneficiat şi de specialişti pe măsură. Ne puteţi enumera câţiva?
–
Aici au activat medici care reprezintă istoria obstetricii în România. Primul
profesor, în adevăratul sens al cuvântului, la standardele epocii, a fost Ştefan
Capşa, cel care a şi dat o notă mai
academică activităţii de aici; a introdus pentru prima dată foaia de observaţie
clinică. A urmat apoi o întreagă elită de reputaţi specialişti în obstetrică,
dintre care îl menţionez, în mod special, pe profesorul Eugen Aburel (venit la
conducerea clinicii în anul 1952), care s-a specializat în obstetrică şi ginecologie
la Paris. El este cel care a folosit pentru prima dată în lume anestezia
peridurală în obstetrică.
– Cum aţi ajuns medic la Filantropia?
– Am
ajuns aici în 1982, prin concurs de rezidenţiat, am ales Obstetrică-ginecologie,
deşi eu eram intern de chirurgie. Dar, acesta era cel mai bun post în perioada
când am dat eu concurs, m-am gândit că între chirurgie şi noua mea specialitate
fiind o oarecare asemănare şi am intrat la concurs; fiind clasat între primii,
am ales Filantropia. Acesta a fost destinul meu. După 1990, tânăr specialist
fiind – refuzat în perioada comunistă la doctorat – am plecat în ţări din
Europa, precum şi în SUA, unde, vreme de circa şase ani, am urmat diverse
cursuri de specializare. Ultima oară, am fost în Africa de Sud, ca lector la
Universitatea Stellenbosch, a doua mare universitate de aici, după Cape Town.
În
anul 2000, prof. dr. Daniela Bartoş, ministrul sănătăţii de atunci, mi-a propus
să fiu directorul spitalului Filantropia şi să mut spitalul în alte două locaţii,
pentru a-l putea consolida. Cum eu ştiam că se făceau presiuni ca anumite
clinici să vină aici, am acceptat numirea, cu condiţia să am libertatea de a
hotărî eu cum să fac consolidarea, fără a muta însă spitalul de aici. Mi s-au
acceptat condiţiile şi, pentru că era vorba de un spital pavilionar, am
consolidat clădire cu clădire, mutând spitalul din una în alta, până când, în
2009, am reuşit să-l dăm în funcţiune în întregime.
Consolidarea, mai greu, dar a mers
– Cam mult a durat consolidarea…
– Aşa
este. Constrângerile bugetare au făcut ca primul corp, cel din faţă, să fie
terminat abia după şase ani; a fost reparat exclusiv cu bani de la Ministerul Sănătăţii.
Şi cum banii alocaţi ni se cam terminau prin luna aprilie, sau cel mult mai,
trebuia să aşteptăm până anul următor, ca să putem primi alţi bani. În această
perioadă de aşteptare, din păcate, lucrările deja efectuate se degradau.
Mai
bine s-au mişcat lucrurile în cazul celorlalte două corpuri, când finanţarea a
venit din partea primăriei sectorului 1; spitalul fusese preluat de această
primărie. În doi ani deja inauguram spitalul la întreaga capacitate. Am
schimbat, cu această ocazie, destinaţii, circuite: sala de operaţii, care
înainte era în corpul din faţă, am mutat-o în corpul central, deasupra internărilor.
Dacă vine un caz grav la internare, poate merge imediat la sala de operaţii şi/sau
la sala de naşteri.
În
plus, am început să dăm noi direcţii de dezvoltare: chirurgia laparoscopică,
medicina materno-fetală etc., care nu erau până acum.
– Cam de ce sume a fost nevoie pentru a face
toate aceste lucruri?
–
Valoarea totală a investiţiilor din ultimii zece ani, aşa cum reiese din
contabilitate, se ridică la peste 7,2 milioane de euro, dar probabil că sumele
sunt mult mai mari.
Resursa
umană instruită, esenţială pentru servicii de calitate
– Aveaţi personal calificat pentru noile
departamente?
–
Da, mai întâi am trimis medici tineri la specializare, la Londra, dar şi în
alte centre europene, pe perioade de doi ani şi jumătate, care să vină apoi să lucreze
tot aici. Toţi aceştia – opt la număr – au primit bursă pe perioada instruirii şi,
evident, i-am asigurat că vor primi şi loc de muncă în Spitalul Filantropia la
terminarea perioadei de specializare. Primul departament nou înfiinţat – cel de
medicină materno-fetală – l-am realizat, în 2010, după ce prima persoană trimisă
la specializare a absolvit. Acum am trei titraţi pe acest departament.
Filantropia este singurul spital care realizează în mod coerent investigaţia
mamei şi copilului: vine gravida, o 
evaluăm pentru riscul de malformaţii, dacă
are o problemă, o diagnosticăm genetic – avem şi genetician – şi rezolvăm
problema fie prin naştere, fie prin întreruperea sarcinii, dacă este o malformaţie
incompatibilă cu viaţa. Este un circuit care se închide în spital. Le rezolvăm
aici, nu le trimitem în altă parte. Avem şi un registru instituţional de
malformaţii.
– Pe ce s-au specializat cei trimişi la
Londra?
– Dintre cei trimişi la specializare, unul a
fost pe genetică umană, unul pe uroginecologie, trei pe medicina materno-fetală,
doi pe obstetrică, iar unul pe chirurgie ginecologică.
Chirurgie conservatoare a cancerului de sân
– Spuneaţi
că aveţi şi un laborator de genetică...
– Da, avem. Am decis să-l înfiinţez ca o
parte a departamentului de medicină materno-fetală. Dacă există o suspiciune de
anomalie, de exemplu, pacientei i se face o puncţie în placentă sau în lichidul
amiotic, geneticianul face culturile, le citeşte la microscop şi spune dacă
este ceva sau nu. În cazul anomaliilor metabolice, greu de detectat cu
posibilităţile noastre, medicul ginecolog – de asemenea trimis la specializare
– are legături cu laboratoare de la Viena, Londra, sau cu alte laboratoare din
Europa, trimite probele acolo şi, datorită interesului ştiinţific şi a unei relaţii
colegiale dintre ei, rezolvă cazurile, de cele mai multe ori fără vreo plată.
Avem şi Ginecologie oncologică. Este
singurul spital din ţară care are un asemenea departament, care să se ocupe de
tratamentul cancerelor genitale.
În urmă cu trei-patru ani, am înfiinţat şi o
secţie de oncologie medicală, unde se fac tratamente prin chimioterapie sau
hormonoterapie – unul din marile noastre succese.
Facem şi chirurgia cancerului de sân; suntem
centru de referinţă în acest domeniu. Astăzi, cam 80% din intervenţiile pe care
le facem constau în păstrarea sânului şi foarte rar facem mastectomie.
Nu în ultimul rând, avem un departament de
urodinamică, unde se investighează incontinenţa urinară şi se tratează prin
metode moderne – folosim bandelete speciale pe care le trecem pe sub uretră,
pentru a o ridica. Fiind vorba de chirurgie minim invazivă, pacienta poate
pleca acasă chiar de a doua zi. Rata de succes este de 80–90%. Toate aceste
tratamente sunt decontate de Casă.
– Unde
vedeţi Filantropia în următorii 5–10 ani?
– O văd performantă, în toate domeniile
dezvoltate deja şi în altele noi pe care le urmăresc. Vreau ca Filantropia să
devină un centru de excelenţă pentru sănătatea femeii, performant atât în
serviciile medicale de vârf, cât şi în educaţie şi cercetare.
