Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Feudă vs. corporație în sistemul medical românesc

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU joi, 7 iulie 2016
     Recentul schimb de replici – public, dar indirect – dintre ministrul sănătății și reprezentanții Colegiului Medicilor din România a juxtapus, chiar dacă ironic, sistemul medical (feudal în opinia ministrului) cu corporațiile (sistem capitalist). După standardele presei, știrea de săptămâna trecută e deja veche, așa că reamintim că ministrul denunțase „feudalismul medicinii românești“, în timp ce colegiul național al medicilor și cel din București au replicat viguros, dar fără să nege esența afirmațiilor ministeriale. Într-adevăr, președintele CMR, într-o scrisoare deschisă primită de mulți dintre noi prin e-mail, afirmă cu patos că medicul este un stăpân de feudă pentru că altfel nu poate să guverneze relația medic–pacient, ultimul bastion al cinstei și onoarei medicale, unde nicio imixtiune nu e binevenită, iar președinta CMB, cu ocazia unei conferințe de presă, a respins cu totul comparația, punând-o pe seama opticii deformante a gândirii corporatiste.
     Cele de mai sus m-au dus cu gândul la un articol* din 2011 al profesorului britanic de sănătate publică Andrew Stevens, despre relația sănătății cu statul în Marea Britanie, publicat chiar în jurnalul oficial al Colegiului Regal al Medicilor. Am regăsit, în introducerea articolului, aceeași juxtapunere. Autorul afirmă că un sistem medical nu poate adopta decât trei forme de echilibru economic: cel static, fără schimbări, de tip feudal; piața liberă capitalistă, în care cererea și oferta se echilibrează reciproc și natural; sau o măsură oarecare de control central, statal. Ultima variantă e cea favorizată în țările dezvoltate, în încercarea de a evita inegalitățile (cercul vicios cauzal dintre sărăcie și boală), lipsa de informație și transparență (economia de piață se bazează solid pe secretul profesional și metode de vânzare cât mai persuasive) și de a sprijini binele comun (problemele de sănătate publică pun la risc întreaga populație, nu doar pe cei deja bolnavi). Reglementarea centrală nu poate fi ocolită nici măcar în cazul excepțional al Statelor Unite, unde medicina „de piață“ este foarte puternică și domină detașat sectorul public. În lumea occidentală, există o permanentă dialectică sanitară între ultimele două sisteme economice, piața liberă și controlul central, relația dintre ele fiind una fragilă și dinamică, în continuă schimbare în funcție de apariția de noi nevoi și de progresul tehnic medical.
     În același timp, organizarea „de castă“ a medicinii în general a fost frecvent comparată cu sistemele feudale. Nu e nimic nou în comparația făcută de ministrul nostru, decât poate faptul că discutăm în România anului 2016 aceleași lucruri pe care lumea civilizată le discuta în anii ʼ60 sau ʼ70 ai secolului trecut (cel mai inteligent raport despre cum medicina modernă s-a substituit unor structuri sociale perimate, răsturnate de revoluțiile burgheze, e probabil „Nașterea clinicii: o arheologie a privirii medicale“ a lui Michel Foucault, publicată în 1963). O căutare pe Pubmed după „feudal“ și „medicine“ relevă vechimea dezbaterii. Eu nu m-aș grăbi așadar să resping ideea de feudalism în medicina românească; de fapt, ea mi se pare o evidență și o remarcasem într-un text pe care l-am scris acum zece ani, sub impresiile finalului primului meu an de rezidențiat în psihiatrie, când, cu patetismul tinereții (de care azi aș avea mare nevoie), vedeam în pacienți omologi ai iobagilor. Despre cum e viciată exact fortăreața inexpugnabilă a relației medic–pacient a scris recent, foarte simplu și limpede, colega Ileana Benga („Gânduri despre blocajele din dinamica medic–pacient în România“, pe site-ul contributors.ro). Pentru o dezvoltare suplimentară a subiectului, ar fi nevoie de studii antropologice autentice, științifice, pragmatice, publicabile, din care să tragem lecții durabile și coerente, și nu doar de confruntări de opinii, deși sunt și ele utile.
     Nota pe care vreau să o adaug este cea a medicului care lucrează în privat. În România, sistemul medical împrumută și el două forme socioeconomice aflate, de asemenea, într-un fel de schimb de o ciudată dinamică. Doar că nu e vorba despre controlul statal vs. piața liberă, ci de piața liberă (privată) vs. sistemul static („feudal“). E exact corporația vs. feuda, juxtapunerea amintită mai sus. Din ce în ce mai mulți pacienți din clasa de mijloc apelează la medicina privată și principalul motiv pentru care o fac este refuzul de a mai depune legământ de vasalitate, ritualic. Refuzul de a mai sta la cozi interminabile, de a da ciubuc, de a fi umiliți, „smeriți“ în interiorul relației cu medicul. Din punctul de vedere al medicului, sunt numeroase dezavantaje inerente în lucrul în corporație (care merită un articol separat) și privilegiile lucrului la stat (progresul academic, congresele sponsorizate, protecția socială) sunt absente, dar există enormul avantaj al independenței profesionale – e drept, în interiorul unei bule delimitate de criterii economice. Avantajul eliberării de sub suzeranitate.
     Controlul central al sistemului medical, exersat în țările dezvoltate, e profund disfuncțional în România. Într-atât încât a fost preluat de stratul „de avarie“, anume de sistemul de justiție, dar și în alte domenii publice. Iar presiunea publică e în sensul cererii de sânge.

 

 

*Stevens A et al.The NHS: assessing new technologies, NICE and value for money. Clin Med (Lond). 2011 Jun;11(3):247-50


Abonament VM 600x600-01 v3b

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Până la 31 ianuarie 2021, ai reducere la prețul abonamentului pe 12 luni și ceva în plus:
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.