Newsflash
OPINII

Evaluarea tehnologiilor medicale, la răscruce

de Vlad MIXICH - sept. 15 2017
Evaluarea tehnologiilor medicale, la răscruce
     Există momente-cheie în istoria oricărui sistem, care, deși nu produc revoluții răsunătoare, au potențialul de a genera schimbări durabile. E vorba de acele schimbări subtile realizate nu prin răsturnări, ci prin colaborări. Schimbări așezate pe fapte științifice solide, pe oameni care lucrează împreună, cu același scop, în numele aceleiași idei, deși uneori ajung la țintă pe căi diferite și folosind instrumente diferite. Sistemul medical românesc este astăzi în fața unui astfel de moment-cheie, o răscruce discretă, dar cu încărcătura acelei prime piese din domino care, odată mișcată, duce la transformarea întregului joc.
     Procesul de construcție a unui sistem de evaluare a tehnologiilor medicale (HTA – health technology assessment) în România este un astfel de moment cheie. Interesant e că ultimii doi miniștri ai sănătății, deși cu orientări politice diferite, au contribuit serios la etapele inițiale ale acestui proiect. Actualul cabinet al ministrului Florian Bodog va superviza etapa de maturare a acestui proces de construcție despre care merită de-acum să vorbim mai des.
     Dacă ar trebui să explic unui copil ce înseamnă evaluarea tehnologiilor medicale – HTA este acronimul larg folosit – i-aș pune în față două bomboane spunându-i că are bani să cumpere doar una. O poate alege pe cea mai lucioasă, pe cea mai mare sau pe cea mai viu colorată. Dar asta nu înseamnă că va alege chiar bomboana cea mai gustoasă. Și nici că bomboana cea mai gustoasă este și cea mai hrănitoare. Există însă un grup de oameni deștepți care pot calcula care dintre cele două bomboane este cea mai gustoasă fără să fie nevoie să le și guste.
     Unui student la medicină sau la farmacie i-aș spune că HTA este o unealtă științifică fascinantă care ne ajută să comparăm între ele două tratamente (fie medicamente, fie intervenții chirurgicale etc.) și să aflăm nu doar dacă unul e mai bun decât celălalt, dar și cu cât anume în plus este mai bun. În ultima jumătate de an am avut plăcerea să predau câteva workshopuri despre HTA în fața a sute de studenți români și am plecat de acolo bucuros tare: bucuros de ploaia întrebărilor lor de la final și de interesul real care s-a trezit în mulți dintre ei.
     Poate cea mai completă definiție a HTA, deși prolixă prin însăși amploarea ei, aparține societății internaționale de profil și este foarte recentă (2016): „HTA este un domeniu multidisciplinar care studiază impactul clinic, economic, organizațional, social, legal și etic al unei tehnologii medicale, luând în considerare atât contextul specific al sistemului de sănătate în care acționează, cât și alternativele disponibile”. Am subliniat cele două cuvinte-cheie (în logica acestui articol) din această definiție.
     Caracterul multidisciplinar al procesului e esențial: pentru a duce la bun sfârșit evaluarea unui medicament, ai nevoie de o echipă în care să existe un medic, un farmacist, un economist, un statistician și (adesea) un psiholog/sociolog. Teoretic, e ușor de înțeles. Practic, mai dificil de aplicat. Am pățit-o pe propria-mi piele în perioada petrecută la London School of Economics, unde, când am început să lucrez într-un proiect de HTA alături de un statistician canadian și un economist grec, prima mea întrebare a fost: „Cine e șeful?”. Aveam să aflu că nu exista niciun șef, doar un coordonator, și că lucram ca o orchestră în care, în funcție de zona partiturii în care ne aflam, „șeful” era când medicul, când economistul, când statisticianul.
     Contextul specific local este un alt cuvânt-cheie pentru stadiul în care ne găsim astăzi în România. Avem o procedură de HTA proiectată inițial ca o soluție pe termen scurt și transformată într-un pat procustian care funcționează deja de peste patru ani și nemulțumește, justificat, atât pacienții, cât și pe toți ceilalți actori din sistemul medical.
     Nu voi intra în detalii tehnice. E suficient să spunem că rezultatele HTA în România depind în mare măsură de evaluările din Anglia/Scoția, Franța și Germania, deși există diferențe notabile între România și aceste țări atât din punct de vedere epidemiologic, cât mai ales pe axa economico-socială. Mai grav este că păstrarea actualului cadru legislativ va perpetua un paradox pernicios: în actualul cadru legislativ este imposibil ca un pacient român să aibă acces la o terapie nouă și foarte bună în același an cu un pacient din Franța sau din Anglia. În acest fel, nu facem altceva decât să punem gaz pe focul inegalității considerabile existente între serviciile medicale disponibile unui român și cele aflate la dispoziția unui francez. Asta deși ambii sunt membri ai aceleiași Uniuni Europene și au aceleași drepturi.
     Dacă privim în vecini, vedem cum Ungaria sau Polonia performează mai bine decât România la acest capitol. Ambele țări au mecanisme de HTA care includ adaptări la specificul local, un  număr de angajați dedicați acestui proces mult mai mare decât în România (60 în Polonia) și o metodologie mai cuprinzătoare decât la noi. Există temeri în România cum că apariția unui mecanism mai viguros de HTA, cum au aceste două țări est-europene, fie ar îngrădi accesul pacienților la tratamente prin pragul de rambursare foarte scăzut impus de statul român, fie ar limita flexibilitatea guvernanților în a decide rambursarea de medicamente sau terapii.
     Ambele viziuni (în fapt două fețe ale aceleiași monede) ignoră faptul că HTA este un proces cu doi versanți, ambii la fel de importanți. O evaluare bazată pe revizuirea critică a datelor științifice existente (assessment este termenul consacrat internațional), urmată de un proces structurat prin care se judecă oportunitatea rambursării respective luând în considerare valorile locale și alți factori specifici (appraisal este termenul consacrat). E important de reținut că HTA reușește în același timp să diminueze arbitrarul deciziilor din sistemul medical (celebrul „stat în pixul ministrului”), dar fără să încorseteze procesul decizional într-o cămașă de forță.
     Beneficiile construirii în România a unui mecanism de HTA viguros și adaptat contextului local sunt limpezi celor familiarizați cu acest domeniu. Decidentul politic își va putea orienta hotărârile în funcție de dovezile științifice existente, iar noi toți, fie pacienți, fie medici, vom putea spera că banii sănătății românești nu mai sunt risipiți pe te miri ce elixiruri sterile dar cu publicitate bună.
     Există mulți suporteri moderați ai introducerii HTA în România, câțiva entuziaști (inclusiv printre reprezentanții pacienților), dar și scepticii de serviciu. Dacă la final ne vom trezi în fața unei alte construcții de mucava, încă o formă fără fond atât de frecventă din păcate în România, va fi doar vina noastră. Indiferent de pasiunile politice, de proveniența noastră academică, că suntem profesori sau pacienți, medici sau statisticieni, marea provocare a unei astfel de construcții stă în conceptul de „împreună”.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe