De mai mult
timp urmăresc cu atenție, la televizor, episoadele exasperante de publicitate.
Mesaje precum „evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi“ sau „consumați zilnic
minimum doi litri de lichide“ sunt repetate cu o frecvență uimitoare și cu o
persistență de invidiat. Ele sunt binevenite și probabil că repetiția lor
trebuie să ducă la o „încrustare“ finală în conștiința românilor, mai mult sau
mai puțin bolnavi. Dacă mă uit la situația precară a pacienților care se
internează în serviciile de pneumologie – oameni pe care stomatologul nu i-a
văzut niciodată în viață și care sunt știrbi din tinerețe, plini de carii de
colet sau cu o halenă care ar ține la distanță pe oricine – pot să înțeleg și
de ce se repetă reclamele concurențiale de pastă sau perii de dinți. Sigur că,
plecând de la aceleași observații din activitatea clinică, unde remarc o
multitudine de pacienți cu scabie sau pe care straturile sunt etalate succesiv,
pe ani de murdărie, similare cu cele care definesc vechimea unui trunchi de
copac, dovedind că nu sunt prieteni cu apa, nu pot să nu mă gândesc de ce
lipsește în prime time o reclamă cu titlul: „Oameni buni, trebuie să vă
mai și spălați“. Apoi vin „țipetele de ajutor“ în direct: cutare care trebuie
să facă o operație în străinătate sau în țară – părinți disperați cu copiii
suferinzi. Și pe acestea le înțeleg. Există, în fiecare pauză publicitară, o
cavalcadă de reclame la suplimente alimentare, medicații (antialgice de obicei)
și corecții de boli, de la cele pentru ficat (cele mai frecvente), până la cele
care țin de patologia somnului, tulburările de tranzit, infecții urinare,
vaginale, dermatologice etc. Uneori, în același calup publicitar, unele apar
chiar de două ori în doar câteva minute. Știu, sunt plătite, iar televiziunile
trebuie să trăiască. Veniturile din aceste reclame sunt de ordinul milioanelor,
așa cum se evaluează confrații între ei. E o piață concurențială creată de
televiziuni, de acaparare a acestor reclame plătite.
În schimb, nu
am cum să înțeleg sau să aprob reclame care din punct de vedere al mesajului
educațional sunt în realitate antireclame. De exemplu, una televizată pe care o
aud și la radio: dacă fumezi și tușești și chiar vrei să nu mai tușești, iei
acest medicament miraculos și tusea trece. De fumat – se subînțelege că poți
fuma în liniște în continuare. Niciun cuvânt despre relația tabagism-tuse și
dispariția sau diminuarea importantă a tusei dacă întrerupi această dependență.
Dacă mă gândesc că și unele reclame de produse antiflatulență ori de drenaj
biliar induc o falsă liniștire consumatorului, asigurându-l că, dacă le
folosește, poate face liniștit excese alimentare, realizez ce deservicii pot fi
făcute în masă cu televizorul – în mod conștient sau fără intenție.
După ce noua
lege antifumat a intrat în funcțiune în martie 2016, un paragraf a devenit
obligatoriu pentru mass-media, el stipulând că toate televiziunile trebuie să
acorde, în anumite limite de timp, minute și pentru spoturi publicitare cu
mesaje educaționale pentru fumători și nefumători. Introducerea acestor spoturi
era un serviciu făcut nației, deoarece, la momentul intrării în funcțiune a
legii, toți cei care am susținut aceste demersuri am realizat că populația
trebuie pregătită să accepte prevederile legii și chiar să susțină fără excese
aplicarea ei. În aceste condiții, Societatea Română de Pneumologie și
Societatea Română de Cardiologie au finanțat cu eforturi proprii (fără
sponsorizări din partea companiilor de medicamente), sub oblăduirea
Ministerului Sănătății, patru spoturi care susțineau și culegeau impresii
legate de efectele pozitive, protective ale legii de la: pacienți care au
traversat o experiență de viață (cancer laringian, infarct miocardic, cancer
pulmonar – afecțiuni induse de fumat), de la persoane cunoscute la televizor
(cântăreți, dansatori, bucătari de la restaurante cunoscute), de la fumători
sau nefumători oameni obișnuiți și de la o mamă care și-a pierdut ambii copii
din cauza fumatului. A fost o investiție serioasă, de ordinul zecilor de mii de
euro, o premieră în viața asociațiilor profesionale și a televiziunilor,
situată la polul opus față de ce se întâmplă de obicei în majoritatea
reclamelor comerciale, unde apare eterna frază: „susținută sau recomandată de
societatea cutare sau cutare“. Ce s-a întâmplat după ce aceste spoturi au fost
trimise la toate televiziunile? Doar două au răspuns pozitiv, TVR și Pro TV.
Celelalte s-au remarcat prin... absența oricărei reacții. Și la lipsa de
răspuns aș atrage atenția că sunt în primul rând unele televiziuni care s-au
specializat în a susține și critica, prin emisiuni mai mult sau mai puțin
partinice profumat, noua lege, dezorientând populația. O primă constatare în
aceste condiții este că legile, la noi, nu sunt respectate. Al doilea element,
care ar fi și o întrebare, este de ce există această rezistență din partea
celor care conduc canalele de diseminare de informații? Un post a replicat că
reclama cu pacienții care au suferit o intervenție din cauza unei boli cauzate
de fumat este prea dură. Sigur că boala este dureroasă, crudă, iar suferințele
îndelungate. Vorbim de realități ucigașe. Medicii știu asta, iar potențialii
pacienți (actualii fumători) ar trebui să fie preveniți prin astfel de mesaje.
Probabil că cei care dirijează destinele unor televiziuni nu văd ce se
întâmplă, de exemplu, în SUA, unde spoturile cu pacienți care vorbesc de
experiența de viață trăită dramatic din cauza tabagismului sunt la ordinea
zilei și au impactul cel mai vizibil în populație. Posibil să nu știe și despre
o altă acțiune anuală din SUA, „relay for life“, unde pe stadion se
întâlnesc supraviețuitorii prin cancere pulmonare generate de fumat pentru a
împărtăși tuturor experiențele dramatice care i-au amprentat.
Având în vedere
această opoziție pur românească la niște spoturi educaționale valoroase, nu pot
să nu mă gândesc, în spiritul transparenței atât de invocate de societatea
noastră și declamate de mass-media, că nu ar fi rău ca și oamenii de
televiziune și jurnaliștii să fie obligați să declare sponsorizările și bursele
primite de la industria tutunului. Poate că în acest fel vom înțelege mai bine
mecanismele care dirijează mediatic viața noastră, a tuturor.