Se
discută mult, în ultimul timp, despre educația sexuală în școală, insistând
inutil dacă să fie benevolă sau nu, să aibă acordul părinților etc. Nu acestea
sunt problemele, acțiunea fiind mai mult decât benefică, dar poate cădea în
derizoriu dacă nu se precizează când, cât și cum. Trebuie
să apară niște puncte de reper așa încât cele predate să fie un numitor comun
în toate unitățile de învățământ. De la început trebuie precizat că orele nu
trebuie făcute în clase mixte, ci separat cu fetele și băieții. Predarea
trebuie făcută de medicul școlar, de psiholog (acolo unde există) sau de
medicul de familie care are arondată școala.
A
existat o asemenea acțiune și înainte de 1989, dar a dispărut repede din cauza
proastei organizări. În clase era o veselie generală, chicoteli, aplauze și
intervenții verbale în jargon. Lecțiile au fost suspendate la cererea părinților,
oripilați de ce povesteau copiii că au auzit la școală.
Personal,
ani în șir am ținut prelegeri pentru fetele de clasa a douăsprezecea, care se
găseau la o cotitură importantă în viață. Ele plecau după ce suportau vulgaritățile
„spirituale“ ale colegilor sau cu ce vedeau acasă dacă făceau parte din familii
dezorganizate. Desigur că ora începea cu explicații despre pubertate, ciclul
menstrual și apariția ovulației, cu prevenirea diagnosticului tardiv al
tumorilor mamare. Încercam să le conving de necesitatea abstinenței înaintea
căsătoriei. Atrăgeam totuși atenția că nefolosirea prezervativului de către partenerul
cel mai adesea efemer dovedește că este un tip iresponsabil, deoarece așa apar
bolile venerice ori sarcinile nedorite, așa se umplu casele de copii cu cei
părăsiți.
Un
alt subiect era despre prietenie și dragoste. Antoine de Saint-Exupéry spune că
nu este dragoste atunci când un bărbat și o femeie se uită unul în ochii
celuilalt, ci când amândoi se uită în aceeași direcție. Spuneam că nu sunt de
acord cu sintagmele sex slab/sex tare, care țin cont de forță, putere și dominație,
ci în diferența de atitudine prin care unul ocrotește și celălalt trebuie
ocrotit. Cineva spunea: căsătoria nu trebuie să fie ca o trăsurică în care unul
stă tolănit privind peisajul, iar ea trage între hulube fără pauză.
Trebuie
să repet necesitatea ca lecțiile să fie prezentate de un medic sau un psiholog.
Am asistat la unele lecții pe această temă ținute de diriginți. Un profesor de
fizică pretindea că femeia este ca o priză: bărbatul este un ștecher care intră
în priză și totul se luminează. O profesoară de biologie a venit cu două
postere mari, care prezentau organele genitale la bărbat și la femeie,
explicate în exces, spre deliciul elevilor. Sau profesoara care își încheia lecția
spunând „Așa ca între noi, fetele: o clipă de intimitate și-ajungi la
maternitate“.
La
final, le rugam să fie atente la familia lor, la cele ale colegelor, ale
vecinilor și vor constata cu surprindere câte femei sunt nefericite deoarece au
făcut greșeala de a nu observa comportări și vorbe care să le arate că „el“ nu
era cel potrivit. Participarea atentă a elevelor, surprinse pozitiv de
comentariile și sfaturile primite, dar și întrebările pe care le aveau la final
m-au convins o dată în plus de necesitatea acestor convorbiri. La una din lecții
a fost în sală și o doamnă profesoară trimisă de director să asiste. La plecare
mi-a spus: „Ce păcat că nu v-am cunoscut când eram în clasa XII-a“.
