Așa
cum ne așteptam, după votarea în Camera Deputaților, la 15 decembrie 2015, a
Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și
combaterea efectelor consumului de tutun, drumul spre promulgare nu a fost să
fie lin. După 13 ani în care nu s-a schimbat nimic într-o lege vitală pentru
sănătatea națiunii, ani în care a existat de fapt o hegemonie a fumătorului în
fața unui inofensiv, timid și suferind fumător pasiv, brusc, acuzele privind
neconstituționalitatea și apelul la democrație au „renăscut“ – pentru a
întârzia aplicarea acestei legi. Curtea Constituțională a fost sesizată de 33
de senatori și deputați care incriminează, pe rând, definiția dată în Legea 349
pentru „spațiul public închis“ (care, cred semnatarii, ar putea fi extinsă și
asupra spațiilor private, adică asupra locuințelor), discriminarea unor grupuri
de fumători în raport cu alte grupuri de fumători (ca urmare a existenței în
lege a două excepții de aplicare), dar și interzicerea vânzării la bucată a
trabucurilor (țigări de foi).
Punctul
forte al contestării ar fi, în opinia celor 33, definiția spațiului public
închis. Aici, fumătorul își vrea legile lui în continuare, ca și până acum,
deturnându-se total discuția de la ce se întâmplă cu adevărat. Discriminarea
fumătorului pasiv nu a existat până acum, iar oamenii au murit fără vreo vină.
Fumatul pasiv a fost și este o realitate imposibil de evitat prin crearea unor
spații închise „ermetic“, pentru fumatul în spațiile publice – nu există
ventilație perfectă și nu o spunem noi, ci o arată studii științifice bine
documentate. Apoi, spațiul public închis este un loc cu acces public; uzul unei
locuințe nu este și nu poate fi colectiv. Sigur că unii parlamentari care au
semnat această sesizare poate că au intenția să transforme locuințele private
în spații publice colective și atunci am putea discuta și de extensia acestei
legi pe acest domeniu devenit automat public. Până atunci însă, considerăm că
este o critică neadecvată a legii. Spații publice închise sunt restaurantul,
barul, cafeneaua, locurile de muncă și cele de distracție sau relaxare, unde
fumătorul nu numai că nu a respectat nimic, dar, necontrolat și neamendat ani
de zile (în baza unei legi învechite și neaplicate), a considerat că așa
trebuie să meargă România.
Invocarea
discriminării față de deținuți și față de fumătorii aflați în tranzit pe
aeroporturi ridică mai multe probleme. Aceste excepții au fost introduse de
comisia pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților – pentru deținuții de
maximă siguranță, la cererea Administrației Penitenciarelor, și pentru zona de
tranzit din aeroporturi, unde din motive tehnice nu se poate ieși fără viză pe
teritoriul altui stat.
În
fine, trabucul nu poate face excepție de la legislația privind fumatul,
deoarece produce, de fapt, o concentrare de fum de țigară (provenind de la mai
multe țigări concomitent) și trebuie să respecte aceleași legi ca orice produs
din tutun. Vânzarea la bucată facilitează accesul la fumat unor categorii vaste
de fumători.
Cel
mai lacrimogen pasaj din sesizare este apelul la... egalitatea în fața legii,
fără discriminare, a tuturor cetățenilor. Dreptul de a fuma nu este unul dintre
drepturile fundamentale ale omului. Să nu uităm că România a ratificat, în 2005,
Convenția-cadru OMS pentru controlul tutunului (FCTC), care reafirmă pe bază de
dovezi dreptul tuturor persoanelor la cele mai ridicate standarde de sănătate.
România s-a angajat, ca parte a FCTC, să protejeze sănătatea publică, admițând
că bolile provocate de tutun reprezintă o problemă globală, cu consecințe grave
asupra sănătății publice. FCTC prevede: „Părțile admit că dovezile științifice
au stabilit clar faptul că expunerea la fumul de tutun provoacă moartea,
diverse boli și invaliditatea. Fiecare parte va adopta și va implementa în
zonele de jurisdicție națională existente, stabilite de legea națională, și va
promova activ la nivelul său de autoritate adoptarea și implementarea unor
măsuri eficiente legislative, executive, administrative și/sau de altă natură,
asigurând protecția împotriva expunerii la fumul de tutun în locurile de muncă
interioare, în mijloacele de transport public, locurile publice interioare și,
după caz, în alte locuri publice“.
Privind
în jurul nostru, observăm că Bulgaria, Moldova, Ungaria au luat-o cu mult
înaintea noastră, cu efecte vizibile în sistem ale unor legi similare. Dacă ne
îndreptăm atenția la beneficiile pentru sănătatea publică, trebuie să menționăm
impactul pozitiv asupra bugetului de sănătate. În Hong Kong, de pildă, unde
fumatul în spații publice închise este interzis din 2009 și unde se discută
chiar despre interzicerea fumatului în spații deschise, s-a constatat că rata
deceselor prin boli ischemice cardiovasculare a scăzut în ultimii cinci ani cu
12,6%, cea prin boli respiratorii cu 10,4%, iar prin boli cardiovasculare în
general cu 6,2%.
Legislații
similare din 23 de țări membre ale Uniunii Europene, dar și din multe alte
state din America de Nord, Asia și Australia, s-au dovedit constituționale.
Sperăm ca dreptul la aer pur, respirabil să fie recunoscut și la noi. Controlul
tabagismului se cere ancorat într-o legislație corectă, care nu mai trebuie
întârziată.