Într-o serie de dezvăluiri recente, care-ar fi trebuit să pună presa pe jar, fostul președinte al CNAS (1), dr. Lucian Duţă, a formulat fără echivoc implicarea serviciilor secrete, în speţă SRI (2), în extragerea datelor personale ale românilor din baza de date electronice a Casei, după implementarea PIAS (3) în România în urmă cu 14 ani. Mai mult, domnia sa le-a trimis și o scrisoare deschisă (4) președinţilor Senatului și Camerei deputaţilor în care reiterează aceleași acuzaţii.

        Ceea ce Lucian Duţă nu menţionează, pentru că sunt lucruri care i-au succedat, a fost păstrarea discretă a acelorași mecanisme de operare și în administraţiile care au urmat până în zilele noastre, fără vreo adresă critică. Rând pe rând, miniștrii Sănătăţii au semnat „ca primarul” ordine prin care contribuabilului român, de fapt, îi sunt lăsate foarte puţine pârghii prin care să își poată gestiona dosarul medical și datele personale încărcate în SIUI/PIAS, respectiv fantomaticul DES (Dosar Electronic de Sănătate).

        Proiectul DES, despre care am scris de-a lungul anilor, a ajuns și el în pubela democraţiei noastre populare, iar astăzi este acel acronim pe care dacă-l pronunţi, nimănui nu-i (mai) pasă. În contextul pandemic din ultimul an și jumătate am aflat, ironia face, că alte baze de date au fost implementate, ici-colo (MedAlert, spre exemplu), unde se vântură diagnostice, se anonimizează date, se extrag varii informaţii cu varii grade de transparenţă ori relevanţă. Despre DES n-am auzit nimic. Mai era operaţional? A jucat vreun rol în tăvălugul epidemiologic pe care l-am trăit?

        Pentru o ţară care mai nou găzduiește Centrul European de Securitate Cibernetică vădim slăbiciuni inacceptabile. Iar când vine vorba despre demnitatea cetăţeanului, fie el sănătos ori bolnav, observi un cras dispreţ cu privire la proprietatea cea mai de preţ a omului, anume identitatea lui digitală.

        Acuzaţiile doctorului Duţă ar trebui să genereze mai mult decât vâlvă. Ar trebui să devină o veritabilă anchetă parlamentară, ar trebui să se lase cu citaţii și depoziţii ale actorilor invocaţi, mai ales când vorbim despre momentul actual, cu planuri măreţe, fonduri bogate și intenţii boreale. Acest columnist își face o datorie de conștiinţă să aducă aminte că, prin art. 26 din Constituţia României, statul garantează dreptul cetăţeanului la viaţă privată, respectiv dreptul la sănătate (art. 34). Ce-a mai rămas din ele, cu excepţia unor biţi și pixeli?