Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Două hărţi

Viața Medicală
Dr. Gabriel DIACONU joi, 30 octombrie 2014
     Am avut o idee într-o seară. Deocamdată rămâne la stadiul de vis, de fantasmă. Mă uitasem la un documentar despre despădurirea brutală care se practică, în România, de peste două decade. Din satelit, moliile capitalismului se văd nu prin obiect, ci prin consecinţe. Hectare întregi – de brad, de molid, de pin, de stejar, de fag – pur şi simplu dispărute. Contravaloarea lor, milioane de euro, îmi spune cineva „din sistem“ că s-ar găsi, adeseori, prin găleţi strategic ascunse în fântânile din triunghiul Bermudelor subcarpatice: Harghita, Covasna, Târgu Mureş. Salteaua, ca şi banii de sub ea, a încetat să mai fie la modă. Ideea era, succint, că mi-aş dori să văd, dintr-un alt fel de satelit, defrişarea medicală. Când închid ochii, îmi apare aievea, ca un gradient, o dehiscenţă, adeseori o absenţă metastatică a cadrului medical acolo unde-ai avea nevoie de el. Să fie şi să facă. Nu doar tu, pacient, ci şi tu, confrate.
     În primele luni de carieră, sună bine să vezi un pacient venit de la mama dracului. Treptat, eufemismul se transformă în obidă, obida în ocară, iar mama dracului se rostogoleşte printre smalţul dinţilor în timp ce realizezi că degeaba tratezi tu aici, în Capitală, degeaba tratezi tu aici, în Marele Spital, câtă vreme omul tot în târguşorul lui se întoarce. Şi-mi spuneam că minis­terul n-ar avea decât de profitat, la o adică, de o astfel de hartă. Nu că ar avea vreo bună intenţie să transforme în grafic imaginea hemoragiei de halate. Ar însemna ca ministerul să admită că există o bişniţă vechi statuată în care se vând posturi, paturi şi destine. Să se uite adânc în propria ogradă la sistemul de redistribuire a tinerilor specialişti şi bătrânilor rezidenţi, acea categorie socială la risc maxim de băjenie. Ipocrit, ipochimenii plâng. Ipocrit, ipochimenii latră la sarsanalele doctoraşilor care îşi vor fi băgat, succint, picioarele în orice fel de viitor în ţara care le-a oferit, cu bune cu rele, o formaţie profesională. Conversaţia alunecă în cen­trifuga subfinanţării, iar în ce priveşte preţul demnităţii, toţi participanţii sobri la prohod admit, oftând, că n-are preţ. Dar se înşală. În timp ce rosul osului prin atriţie se adânceşte. Atâta timp cât păstrează vie iluzia că pe ei nu-i va atinge pacostea. Ei nu vor fi niciodată pacienţii sistemului pe care-l omoară. Ei nu-şi vor trata niciodată părinţii în vreo secţie împuţită, colcăind a mizerie. Ei nu-şi vor duce niciodată copiii la grădiniţa de stat unde, la prima epidemie sezonieră, constaţi că sanepidul n-are beţe pentru exsudat. Ei nu-şi vor opera niciodată rudele cu alţi doctori decât cei pe care-i au pe firul scurt, anastomoza PCR în modernitate: pile, cunoştinţe, relaţii. Altfel nu se poate.
     Hai să vă spun ceva, bătrâni cu frunte dalbă care staţi de ani buni în fruntea cortegiului nostru medical: agonia demnităţii nu e de sorginte xenopatică. Agonia demnităţii nu e un morb de import. Agonia demnităţii e endogenă. Ne e proprie. Ne aparţine şi nu e niciodată prea devreme să ne-o asumăm. Câtă vreme dom’ profesor îşi creşte beizadeaua după chipul şi asemănarea lui, câtă vreme locul în clinică e obţinut printr-o crudă lipsă de transparenţă, câtă vreme nu există un mecanism de reglare a redistribuirii personalului nou format, astfel încât să fie mutual avantajos şi pentru angajator, şi pentru angajat, perpetuăm propriul nostru Fanar. Acei oameni care au îndrăznit, la un moment dat, să întrebe confraţii cum s-au dat posturile au fost lapidar marginalizaţi. Acei oameni care au ridicat vocea, când alţii mai bine poziţionaţi au ciocnit şampania victoriei, despre poziţii academice înmânate pe sponci, despre şefii şi minisatrapii decise în microcongregaţii, ei bine, acei oameni îndeasă rândurile plecaţilor în timp ce, mai în dispreţ, mai în batjocură, continuăm osana osândei. Vai nouă, vai de ei!
      Nemernicia poveştii nu e doar asta. Paradoxal, vocile disidenţei vor fi prins sunet abia de la distanţa confortabilă a exilului. De dincolo de graniţă, mulţi viteji se arată. Acelora care prin pură coincidenţă or minte analitic formată le pică ortogonal pe conştiinţă spusele mele, le provoc conştiinţa. Dar ochii voştri care văd? Dar gurile voastre care continuă să tacă? Dar acordul tacit de legitimizare a măgaro-filiei, al măgaro-filogeniei? E o neputinţă ontologic devenită, o achiziţie de supravieţuire căreia majoritatea dintre voi îi pică pradă, mai devreme sau mai târziu, pentru că veţi face pasul la compromis deopotrivă. E urmarea anticipativă a unei credinţe din vremuri nu demult apuse cum că oricum n-ai cu cine te pune. Că oricum ei sunt mai mulţi, mai puternici, mai bine organizaţi. Schisma dinăuntrul nostru face ca, ocazional, când pici pe una dintre tabere, să constaţi că te vor flegma, egal mărinimos, ceilalţi. Dacă aperi medicii, vor ieşi medici să îţi spurce breasla. Dacă-i condamni, vor protesta aceia de bună credinţă, de bună formaţie, care-ţi vor lamenta cinismul.
      Există şi o a doua hartă pe care-o am în minte, unde ai puncte fierbinţi de necinste, agregate carcinomatoase de interese, momente de spin ale cârdăşiei dintre doctori şi farmacii, doctori şi clinici-căpuşă, doctori şi firme-satelit, doctori şi asociaţii al căror interes privat frapează nu doar prin elasticitate, dar şi prin completa lipsă a umanităţii. Totul ca să mulgi un pacient ca pe-un uger de vacă. Totul ca să mulgi un ban aruncat alandala de stat în diverse aglomerări birocratice.
     Vă înşelaţi amarnic, cei care plecaţi crezând că soarta voastră şi-a celor pe care-i iubiţi se schimbă doar pentru că-i veţi putea trata în privat, contra cost, la un moment dat. Cei rămaşi în urmă sunt la mâna unei pături purificate de Dinu Păturici, de ciocoi vechi şi noi, ale căror competenţe medicale sunt vătuite în pungăşie acolo unde sunt. Unde nu mai sunt, e cerul liber deasupra şi mortalitate ca în Evul Mediu, din infecţii perfect tratabile, din fracturi perfect reductibile, din infarcturi trombolizabile, din apendicite de manual. Aceasta e minima moralia pe care e timpul să ne-o aducem aminte. Trăim tot aici, sănătatea pe care-o desenăm altora, în cele din urmă, ne aparţine şi nouă. Suntem oameni, vine ziua când din doctori devenim pacienţi, noi sau oamenii dragi. Şi atunci, ce? Şi atunci, unde? Şi atunci, cum? Şi mai ales, atunci, cu cine?

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC