România nu mai are de 30 de ani prevenţie în stomatologie organizată și finanţată la nivel naţional pentru grupurile populaţionale cu susceptibilitate maximă la bolile stomatologice. Avem acum generaţii de adulţi care nu au cunoscut dispensarizarea stomatologică în școală. Și asta se întâmplă într-o ţară care avea una dintre cel mai bine organizate reţele de cabinete dentare școlare din Europa.

        Colegiul Medicilor Stomatologi din România (CMSR) face demersuri repetate pentru a convinge Ministerul Sănătăţii (MS) că reluarea cu celeritate a programelor de sănătate orală este absolut necesară. Acum semnalăm un interes și o implicare evidente și fără precedent în ultimii ani ale MS pentru un astfel de program de sănătate orală. Nu avem încă programul naţional promis, dar speranţa ne motivează să pregătim documentaţia necesară desfășurării unui astfel de program.

Muncă grea, dar cu satisfacţii

        La începutul carierei mele profesionale am lucrat 12 ani în cabinete școlare. Am fost în toţi acești ani implicat în programe naţionale de profilaxie și dispensarizare stomatologică. A fost o muncă deosebită, grea, dar cu multe satisfacţii. Am fost stomatolog și cadru didactic, dar și organizator de activităţi tematice în același timp. Am avut de fiecare dată o mare satisfacţie profesională la întâlnirea după decenii cu foști elevi care își aminteau cu plăcere de programele de sănătate orală de mai demult și îmi spuneau că mai au încă intacte plombele puse atunci în cabinetul dentar din școală.

        Din iniţiativa CMSR a fost implementată o specialitate medico-dentară nouă, pedodonţie. Rolul medicului stomatolog pedodont este, în primul rând, acela de a profesa în cabinetele dentare din școli, unde are misiunea de a asigura asistenţa medicală stomatologică pentru elevi, și acolo vor fi atât medici, cât și educatori. Problema este că nu avem destule cabinete dentare și nu avem programe naţionale de sănătate orală. Avem specialiști, dar nu le asigurăm condiţiile necesare pentru a le fi valorificate competenţele.

Părinţii, reticenţi la educaţia sanitară

        Pentru metodologia de lucru a unui program naţional de sănătate orală se lucrează în prezent. Condiţiile juridice și administrative sunt acum altele decât în urmă cu 30 de ani. Obligativitatea obţinerii și păstrării consimţămintelor informate din partea părinţilor complică enorm situaţia. Politica privind datele personale trebuie respectată și ea. Formalizarea procedurilor conform reglementărilor europene rămâne o mare provocare pentru organizatori, autorităţi și medicii stomatologi.

        Lipsa de atât de mulţi ani a unei educaţii sanitare corecte ne-a adus în situaţia de a avea părinţi care nu înţeleg rostul educaţiei sanitare, și ceea ce vedem că se întâmplă în jurul nostru nu este altceva decât efectul resimţit acum al unei delăsări cronice în acest domeniu. Cei care nu au avut parte de educaţie sanitară când erau elevi nu acceptă acum promovarea educaţiei sanitare pentru copiii lor. Acești semeni ai noștri nu au fost ajutaţi să înţeleagă la timp motivaţia unui comportament sanogen corect și utilitatea unor cunoștinţe sanitare minime, iar acum avem probleme cu reticenţele manifestate de ei faţă de educaţia sanitară, faţă de vaccinări, faţă de spălatul dinţilor și faţă de multe altele. Schimbarea se poate produce doar în timp și în urma unor politici de sănătate și de educaţie corecte.