Utilizarea ultrasonografiei pentru
diagnosticul displaziei de dezvoltare a şoldului la nou-născut a fost introdusă
pentru prima dată de Reinhard Graf. Profesorul Graf se bucură de un prestigiu
deosebit în întreaga lume. La noi în ţară, metoda a fost preluată şi însuşită,
în primul rând, de medici radiologi şi imagişti, care au stabilit şi au
interpretat diagnosticul de displazie de dezvoltare a şoldului după metoda
Graf. Printre cei care şi-au adus o contribuţie deosebită în această direcţie
se numără ecografişti de prestigiu din ţara noastră, precum prof. dr. Sorin
Dudea, conf. dr. Dana Fodor, dr. Mariana Coman, dr. Mircea Stamate ş.a.
Evaluarea şi tratamentul displaziilor de
dezvoltare a şoldului se face în prezent în mod neorganizat. Asociaţia Română a
Traumatologilor şi Ortopezilor Pediatri (ARTOP) a avut pentru prima oară iniţiativa
organizării unor centre-pilot, care să coordoneze activitatea de depistare şi
tratament ale displaziei de dezvoltare a şoldului, pentru eradicarea luxaţiei.
Au fost şi rămân puncte de plecare cu rezultate limitate în judeţele Cluj, Argeş,
Constanţa şi Iaşi.
Graţie interesului depus de dr. Raul Colţa,
în judeţul Vâlcea se desfăşoară un program complet şi complex iniţiat de acesta,
cu un efort remarcabil şi cu cheltuieli susţinute personal, în vederea separării
încă din maternităţi a nou-născuţilor cu şolduri normale de cei displazici. După
aproximativ 18 luni, programul implementat la nivelul judeţului Vâlcea ne dă
speranţa că, la finalizarea lucrării de doctorat a medicului menţionat, peste
doi ani, acest judeţ va fi primul din România în care va fi eradicată luxaţia
de dezvoltare a şoldului. La succesul acestui program şi-a adus contribuţia şi
dr. Rodica Colţa, care asigură coordonarea la nivelul judeţului şi tratamentul
copiilor depistaţi cu displazie de şold, după ce aceştia se externează din cele
trei maternităţi ale judeţului – Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani şi Horezu.
În prezent, în România, se nasc aproximativ
200.000 de copii anual. Evaluarea cazuisticii prezentate de diverse clinici din
ţară, la congrese şi conferinţe, ne-a permis să estimăm incidenţa actuală a
displaziei de dezvoltare a şoldului la aproximativ 2‰ din nou-născuţi. Aşadar,
numărul cumulativ al cazurilor de luxaţii, la copiii cu vârste până la 18 ani,
este de 7.200 – pacienţi care necesită îngrijiri medicale.
În ţările Uniunii Europene, costul unei operaţii pentru tratamentul unui caz
cu luxaţie de dezvoltare de şold ajunge la 40–80.000 de euro, rezultând o cheltuială
(raportată la incidenţa estimată în România) de aproximativ 16 milioane de euro
anual. Costul endoprotezării este de aproximativ 20.000 de euro pe pacient,
însumând circa opt milioane de euro pe an. Costurile totale anuale pentru
tratamentul luxaţiei de dezvoltare a şoldului se estimează în România la un
total de 24 de milioane de euro anual.
În România, costurile reale sunt
subevaluate şi necunoscute în prezent. Un calcul sumar al cheltuielilor
efectuate în tratamentul luxaţiei de dezvoltare a şoldului, la acest moment,
arată beneficiile reale şi incontestabile ale implementării unui astfel de
program naţional.
Dotarea corespunzătoare cu ecografe şi
accesorii adecvate ar necesita o investiţie de patru milioane de euro,
aparatele având o durată de utilizare de zece ani. Examinarea ecografică,
apreciată la 30 de euro/copil, va însuma şase milioane de euro anual. Încă din
primul an de implementare a acestui program, cheltuielile anuale vor fi reduse
de la 24 la zece milioane de euro, iar din al doilea an vor scădea la şase
milioane de euro, urmând ca la zece ani să se reînnoiască aparatura necesară.
Iată de ce considerăm necesară
implementarea unui program naţional de diagnostic al displaziei de dezvoltare a
şoldului la nou-născut, prin care să putem eradica displazia de şold în
România.