Am avut prilejul, în urmă cu mai multe luni, să discutăm despre efectul locului de provenienţă a lucrărilor știinţifice asupra șanselor de publicare. Porneam de la premisa că, într-adevăr, lucrările din zonele mai puţin relevante în peisajul (sau pe harta) inovaţiei știinţifice au șanse mai mici de a fi publicate în reviste majore.

Iar dacă sunt publicate, acestea apar sporadic sau dacă este vorba despre cercetări în colaborare cu centre reputate din ţările cu un cuvânt greu de spus în știinţă (prin trialuri, proiecte comune, granturi). De ce stau lucrurile astfel? Un motiv este calitatea lucrărilor.

Așa cum echipele de fotbal din ţările care nu investesc prea mult în acest sport nu pot ajunge în Champions League, nici cercetătorii din ţările care nu investesc în știinţă nu prea reușesc să publice în reviste de top.

Trebuie să recunoaștem că aceste lucrări sunt mai puţin inovative, duplică date din ţările cu cercetare mai avansată, nu se bazează pe colaborări extinse, nu beneficiază de baze largi de date și urmărire îndelungată în timp.

Al doilea motiv este credibilitatea. Aceasta decurge din prejudecăţi, dar și din experienţe individuale. În viaţa de zi cu zi, dacă observi pe stradă cerșetori cu cetăţenie dintr-o anumită ţară, când ajungi la birou și citești un manuscris din aceeași ţară, parcă îl vezi cu ochi subiectivi și cu spirit critic accentuat.

În schimb, o lucrare care are girul unui mare profesor nord-american, chiar dacă e scrisă de un doctorand mai comod sau mai necompetitiv, are șanse mai mari de a trece de pretenţiile referenţilor unei reviste. Trebuie să recunoaștem că din motive de provenienţă geografică poate exista o judecată biasată asupra unor manuscrise.

Iar peer-review-ul anonim nu suplinește acest aspect, fiind binecunoscut că în majoritatea manuscriselor evaluate anonim (dar anonimatul nu este practicat de toate revistele) se poate identifica ţara sau provincia de origine.

Dorim să prezentăm un caz deosebit de important, care a devenit evident la decernarea ultimelor premii Nobel pentru chimie, și care ne-a amintit de păţania conaţionalului nostru Gheorghe Benga, care fost omis de pe lista nobeliștilor.

Anul acesta, premiul Nobel pentru chimie i-a fost acordat unei biochimiste, geneticiene și microbiologe franceze, foarte tânără (născută în 1968) și foarte carismatică: Emmanuelle Charpentier, denumită de revista Le Point „rockstar al biologiei”.

După studii la Institutul Pasteur din Paris și burse post-doc în America, a preluat o funcţie de lider la Institutul Max Planck din Berlin (francezii de mult nu mai au bani pentru performanţă știinţifică).

Franţuzoaica a câștigat Premiul Nobel împreună cu americanca Jennifer
Doudna, pentru o nouă tehnică de manipulare genetică, cu ajutorul genei CRISPR/Cas9, o adevărată foarfecă pentru editare genetică. Datorită celor două, numărul femeilor laureate la chimie a crescut la... șapte.

Descoperirea lor a fost publicată în Science, în 28 iunie 2012, la doar 20 de zile după ce au expediat lucrarea la această revistă. Dar, surpriză: lucrurile nu sunt chiar clare privind priorităţile.

În aceeași perioadă cu Charpentier și Doudna, cercetătorul lituanian Virginijus Siksnys descoperă și el valoarea CRISPR/Cas9 pentru prelucrarea genetică, demonstrând rolul acestei gene în decuparea genomului.

Trimite un manuscris la revista Cell, la 16 aprilie 2012, cu două luni înainte ca cele două laureate să trimită la Science. Dar revista îl respinge. Siksnys retrimite lucrarea la revista PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America) iar aceasta îl publică în septembrie.

Deci trei luni prea târziu! A contat provenienţa geografică a autorului atunci când Cell a decis declinarea publicării? Greu de negat. Dar, chiar și așa, Nobelul putea fi acordat unui număr de trei cercetători.

Probabil că s-a dorit să fie prima dată când premiul este acordat doar femeilor. Deci geografia influenţează, așa cum se vede încă o dată, istoria, afectându-i și pe alţii, nu doar pe noi. Iar noi, românii, ar trebui să acceptăm asta fără veșnice lamentări și să încercăm să ne
modificăm condiţia.